Pamantul, un fruct preacopt cazand din arborele cosmic prin stralucirea sa proprie, cand aura lui palind devine o piele rosie, grea, terfelindu-se si devenind praful si pulberea originala.
Eu sunt un vant din nor pentru fructul preacopt, trezita odata cu primii cocosi, cand lumina zilei ne-a intrat in gene si ne-a vorbit limba florilor.
Asemeni copiilor, mostenitori ai groazei si ai suferintei, auzind ceea ce nu trebuie sa auda si vazand ceea ce e interzis vederii.
Pamantul cazand din aura lui
in acelasi timp cu doctrine descinse din zei si zeite,
cadere prin cuvinte infipte precum cuie de fier in vid.
Calarire pe pietre funerare, in cautarea aurei, caderea ca o calatorie a fatului gata de expulzare, cand este prins de maini straine, primit in abisul unui alt pamant decat al mamei.
Cu guri umflate de lapte bolborosim
cuvinte destul de clare: tot ce e preacopt
trebuie sa cada si ceea ce e inca verde sa ramana
intre ramuri
Cu voluptate am inceput chiar noi sa aruncam parti
din planeta intr-un hau adanc,
fara sa stim daca in adanc e cineva care
sa ni le aduca inapoi.
Pune poezia Pamantul, un fruct preacopt pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.