Dupa zile de somn si nopti cu soare
el a iesit din inchisoare imbracat in haine de nunta si joben.
Avea un suras frumos de parca
ar fi vrut sa schimbe cateva cuvinte cu cineva,
caci numai cuvantul poate umple
vidul timpului ca apa din interiorul unui vas.
Cerul in aprilie era cenusiu ca piatra cu multe crapaturi albe. Un cer de ploaie din care uneori fulgerul izbucneste si se face vizibil pentru toti.
Lui i se parea ca oamenii se salutau
fara sa-l bage in seama
ca si cum ar fi devenit deodata invizibil
pentru ochii lor, transformat
intr-o panza de ceata.
O naluca in coltul strazii Reginei, pentru cei care vor trai mai departe O fotografie ni-l arata pe el inzapezit
cu haine de sarbatoare si palaria cautatorilor de aur, in ultima ninsoare a anului 1912.
Nu s-a mai intors niciodata acasa. Adio, inchisoare!
Strain in fata acelei reci dimineti de aprilie
statea el si vedea cum crapaturile cerului se deschid repede
si ninsoarea cadea din cerul gaurit.
Din inalt incepu sa ninga peste el cu pene si branduse.
|