| Cand toate parca se vor fi sfarsit de fapt doar ce se vor incepe iar
 cu ganduri de mo fi iubit
 cu gand de vorbe parca spuse in zadar
 
 cu zile lungi de care eu as vrea sa stii
 cu dor nespus cear arde pentru tot ce nui
 cu ochi inchisi, cu mine fara, pe langa tot ceo fi
 cu moartea prea departe, cu dor de nas mai fi
 
 si strang din ochi, si dau din cap
 ma duc sa-scult, un murmur prea demult uitat
 ma-ntind usor, sil las sa vina
 pe cel, din care-a-lui pricina
 m-astern in randuri, care doar suspina.
 
 in intuneric parca-ar vrea sa vada,
 si-n liniste chiar sa te-auda,
 prin vise el incet paseste,
 doar el, cel care iti doreste
 
 sa ai in ochi tu, doar lumina
 sa-ti fie sufletul gradina
 sa uiti de lacrimi, sa uiti de toate
 sa uiti de tot ce nu se poate.
 
 sa fii doar gand, nu e posibil,
 sa fii doar poza, tu n-ai vrea,
 sa fii un dor, e prea putin
 caci stiu ca vrei sa fii a mea
 
 deci nu se poate sa ramai
 un dor ce nu poti sa mil spui
 deci nui posibil sa raman
 minune de pe alt taram.
 |