daruri

Vezi toate poeziile poetului



Inecat de iubire, prea plin, intinzind miinile
dupa fluturii sovaitori ai bucuriei,
neincetat ma gindeam la un dar nemaipomenit,
la un dar urias, fara egal, mai de pret chiar
decit inima mea, in care zornaie acum alandala,
ca doua pietricele sprintene, proaspete, nestatornice,
cele doua silabe ale numelui tau, ora de aur.
Sa-ti fac un dar maret, ma gindeam,
cum nu s-a mai vazut.
Cere-mi,
as fi vrut sa-ti spun, cere-mi
ce e mai scump, mai rar,
ce e unic si fara asemanare, cere-mi orice
toate ti se cuvin, si inca n-ar fi
decit prea putin, din cale-afara de putin.
Ai putea sa-mi ceri viata, fireste.
Nu mi-o cere daruita de mult, treapta e sub talpile celor ce urca.



Dar cere-mi mina dreapta, cu care seman si culeg si cu care-ti mingii parul si-ntristatul, preafrumosul obraz, si care, miscata mult in umbletul vietii, ramine adesea indreptata in sus.
Cere-mi stinga, cu care-ti deschid usa,
cind nu te tin cuprinsa de mijloc,
cere-mi stinga, cu care-mi port steagul albastru,
si pe-amindoi fluturind va voi sui
deasupra lumii.
Ori primeste
aceste flacari negre ale ochilor mei,

adumbriti de neintelese mihniri,
si care oricum nu mai sint de folos nimanui
de cind chipul tau
a ramas pe veci inecat in apele lor
O, e putin, stiu, e atit de putin, tie ti se cuvine tot ravasit de chemari, cu fruntea plina de ceata, pentru tine intind miinile lacom toate comorile lumii
Ah, sarac sint, putina mi-a fost partea,
averi n-am strins, nepriceput si fara prevedere
n-am strins decit bucurii intoarse din drum,
nestiute miresme amare
ca florile stranii, nevazute, ale nucului.
Sarac sint, ca arborele din padure doar umbra dau si vestede frunze si-un brat de lemne albe, uscate: dar ia acest lemn, e drept si e trainic, si fa catarg corabiei tale viteze; ia umbra mea, intinsa, sub luna, si fa-ti pinze si flamuri
O, sarac sint, putina mi-e partea:
isi daruiesc un fir de protoplasma,
iti daruiesc un fir de vesnicie.
Primeste-l, pastreaza-l
in marile tale launtrice, calde,
si nascocind, iveste din el
o semintie noua de oameni albastri, curati,
cu cite doua inimi.
Oricum ar fi, ingropata
in lacrima mea de rasina,
te voi pastra cristalin prin milenii


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia daruri pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani