Creionul si gindul, inerte. Foaia e totusi alba.
Nu e prima data cind tacerea mi se pare un urias aisberg.
Peretii pier imaculati in infinit
si mi-e cu neputinta sa-mi reprezint cuvintul "merg".
Daca as agita - inexplicabil - foaia, fisiitul hirtiei ar indica o prezenta, intunericul ar putea sa devie alb si sonor (Dar numai gindul asta e un semn de dementa!)
Atunci ? Sa dorm ?, sa gindesc ? (Lucrurile sint obositor
de clare Peretii pier irezistibil in infinit. Nu e prima data cind singuratatea mi se pare un imens
aisberg.. - Prietena musca, binc-ai venit!
|