| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Muntii de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
nevoia de cercuri
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Geo Dumitrescu
|
|||
|
|
|||
| Intr-o seara, pe cind ma chinuiam din greu sa rotunjesc niste vorbe cam colturoase si prea putin literare, sa le trag, sa le arcuiesc pe orbita unui gind (destul de important dealtfel) ce mi se invirtea in jurul fruntii - necajit de nesupuse asprimi, de grunji si de colturi, si arzind de dor dupa limpezi, exacte armonii geometrice, m-am pomenit deodata zicind: ar fi bun Arhimede! Si buna mea inima saluta cu un val de caldura indepartata, draga aparitie. Pina-ntr-acolo, incit, cu tot dinadinsul, incepui sa-i chem, din ce in ce mai staruitor, sa-l chem linga mine, intre noi, pe stralucitul batrin: Vino, Arhimede, ziceam, centurionul va pieri, nimeni nu-ti va mai tulbura cercurile. Vino, Arhimede, locul tau e aici, invatatule - cercuri, cercuri, alearga pretutindeni in jurul lumii si in jurul soarelui, pe strazi si prin case, si tot ce zboara in mintile si-n sufletele oamenilor nazuie catre rotunde desavirsiri. Vino, batrine, e mult de lucru, niciodata n-a fost atita nevoie de cercuri, vino, nu te va stingheri nimeni, poti sa lucrezi unde vrei, tara e plina de ateliere, poti sa-ti faci cercurile si-n strada, in vazul tuturor, ti le poti face in paduri, ca arborii, sau chiar sa le azvirli, lasso-uri, pe cerul inalt, catre stele Ma rog de voi, baieti, tinerii mei prieteni (cite unul si-a tras prea mult pe frunte parul incit abia de se mai vede sub el neprihanita stea a tineretii) ma rog de voi, baieti, dansati cu bagare de seama, sa nu-mpungeti cumva cu pantofii vostri ascutiti cercurile batrinului. Ma rog si de voi copii si batrini, gospodine, oameni grabiti: in goana dupa usa din fata a tramvaiului (cu locuri rezervate), sa nu calcati pe cercuri! Uitati-va bine la ele: sint atit de rotunde! in o mie de chipuri le puteti folosi: puteti sa va jucati cu ele, sa va faceti podoabe, bratari, coliere, puteti sa alergati dupa ele batindu-le cu batul de-a dura, asa cum fac copiii in primii ani cind invata umbletul rotund al stelelor, al gindurilor, al tuturor lucrurilor - puteti sa faceti din ele cadrane, sau hore, poteci rotunde pentru zburatorii in cosmos, sau chiar planete noi, ori coroane de arbori, puteti sa faceti ochelari, care vad mai departe si mai aproape, sa vi le puneti in deget si sa va prindeti vietile concentric, doi cite doi, sa va faceti din ele zodiacuri, ori calusei, sa le puneti pe fruntea oamenilor rasplatind pe cei ce deschid drumuri, . pe cei ce alearga mai bine, pe cei cu mintea rotunda, frumoasa, puteti sa va-nramati in ele un gind, o speranta, cea mai scumpa bataie de inima, sa le puneti la car (cite patru si cite sase) ori sa inventati, in fine, carul cu o singura roata, puteti sa calculati cu ele orbita adevarului, ori adevarul orbitelor voastre, si asa mai departe - ce nu se poate face cu niste cercuri bune, adevarate ? Vino, deci, Arhimede. in tara mea cu glas frumos si cu sinii rotunzi, sutasul va muri definitiv; nimeni nu te va stingheri Ei, fireste, mai c si cite-un negustor cusurgiu - el iti ia cercul, il incearca in dinti, il suna de tejghea si-l intoarce pe toate partile: "Ah, vezi, e prea rotund - zice - nu seamana cu Pamintul, nu mi se potriveste pe cap si n-are intrare separata" (Si, citeodata, silit sa i se potriveasca pe cap, cercul iese cu colturi, patrat!) Alteori, neincrezator, ti-1 ia el, cu miini groase, neinvatate, si-l ciocaneste ici si colo, si-l turteste un pic intr-o parte si-n alta, pina scoate din el ceva, ca un fel de triunghi, ce seamana foarte bine cu ochiul lui Dumnezeu, din frunte, care le vede pe toate (zice-se) dar nu spune niciodata nimic Dar centurionul va pieri, Arhimede, pentru totdeauna va pieri. Poti sa vii fara teama. Vino, batrinc, avem de lucru - cercuri, cercuri, elipse, spirale, toate drumurile vazute si nevazute ale oamenilor urmeaza calea dulce, boltita, a orizontului (daca luai seama bine la umbletul lor, la gindurile lor, la setea lor nestinsa de adevar si frumos, ai fi stiut inca de-atunci ca Pamintul nu putea sa nu fie rotund!). Vino, Pamintul insusi are nevoie de tine - cufundindu-l in apa limpede a adevarului, il vom face sa-si piarda, din greutate, partea impura, dosnica, mincinoasa Vino, Arhimede! e subred vechiul briu nevazut al planetei - vino, ajuta-ne, pregatim marele cerc al oamenilor, noul ecuator! Vino, Arhimede! |
|||
Pune poezia nevoia de cercuri pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |