Poetul zilei
Constant Cantilli
(1875 - 1949)

3 Poezii

Poezia de azi

1883, aprilie
de Ion Stratan
Da orizont nemarginit
Singuratatii marii
si gindesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































obrazul rumen al amintirii

Vezi toate poeziile poetului



Amintiri, amintiri
Cintec frumos, cintec palid, cu ochii limpezi, spirala calda, vrajita, ca un fum de tigara
Amintiri, jurnal de bord al nevirstniciei, fermecatoare litere stingace, de dimineata, maculator pestrit, cu file galbui, doldora de paralaxe greoaie si tenebroase ecuatii, de hidrocarburi in ghirlande ciudate si neverosimile amoebe „Hardmuth" nr. 2, printre oare mijeste mustata precoce a poeziei
Amintiri, amintiri
Cintecul
ma urmareste de multa vreme.
Cineva
mi-l cinta adesea, usor, cu gura inchisa,
nevazut mi-l cinta, tulburator,
direct in odaia urechii, a sufletului
Odata l-am prins:
era o fiinta subtire, numai profil — un om, totusi.
Ochii mari, negri
adumbriti de o dulce melancolie,
licareau instelati
de pietricele multicolore.
Era un copil mare, nefolositor.
Priveste! spunea,
intinzindu-mi luneta-i albastra,
cu care, domol, fericit, descifra
din invizibile, pierdute departari,
niste vestede pagini.
Si nu o data

ma prindea si pe mine in jocu-i naiv, nepasator,
astfel ca amindoi
(sau poate unul si acelasi),
cuminti, rizind catifelat,
ne jucam cu furca
in maldarul de frunze uscate
al timpului,
ascultind pierduti amagitoare sirene
ce cintau in noi
ca in apele marilor
Ah, sarmanul profil subtire — joaca lui
era un lucru adinc omenesc, tulburator —
dar numai atit era omenesc la el.
Caci niciodata nu venea inapoi
din picritelc departari albastre
nici macar cu buna deprindere scolara
de a-si trece pe curat lectiile.
Adinc omenesc era jocul, dar
numai atit era omenesc
O, ma gindeam uneori, privindu-l,
o, voi, surori rumegatoare,
ce stati indelung tolanite, pe brinci,
cu umezi ochi mari, melancolici,
readucind mereu, necontenit,
din adinca memorie a pintecului,
amintirea umeda, nemistuita,
a cimpului cu iarba proaspata,
a finului plin de miresme —
o, ma gindeam, fericite,
nedreptatite patrupede nostalgice!
Si-n fata clipei de duioasa rusine, sovaind,
imi ascundeam miinile la spate



ca un fraged raufacator prins la miere —
si nimic nu mi se parea mai urit, mai nelegiuit,
decit sa-ti rumegi amintirile,

si nimic, o, nimic
nu mi se parea mai nefolositor, mai zadarnic
decit amintirile
Chiar ma gindeam odata,
intr-un astfel de ceas rusinat, rascolit,
chiar ma gindeam sa le stirpesc cumva,
sa le ard cu apa oxigenata, cu iod,
ca pe niste prea-corijente cosuri de clasa 5-a,
sa le-nec ca pe niste catei de prisos, fara ochi,
ori sa le sting,
ca pe niste seintei primejdioase,
ce-ar putea sa dea foc stogurilor de grine
de pe aria vietii

Nu te grabi! mi-a strigat atunci un gind,
nu da-n ele!
Nesabuitule, ce vrei sa faci ?
Amintirile
nu sint de aruncat —
cine-si leapada pielea
in afara de jivinele tiritoare ?
Nu-ti bate amintirile, nu le strica,
nu le batjocori — lacrimi adevarate sint acolo,
neprihanite bucurii, aur curat
Dar nu te uita la ele
cu aceasta jucarie albastra, spectrala,
ce schimba lumina lucrurilor
prefacind flacarile vii, adevarate,
in stinse luciri parelnice, sleite,
ce-abia ajung, tirziu, sa pipaie ochiul
cu umede, reci felange verzui,
ca algele
Unde ti-e luneta adevarata, de toate zilele ?
Adinc ma mira intrebarea,
caci prin luneta mea de lucru, de toate zilele,
obisnuiam sa privesc
doar stelele, oamenii, viitorul,
doar ele se vedeau clar, frumos, adevarat —
oamenii, stelele, viitorul

Dar viitorul incepe de-acolo, din zarile amintirii,
oamenii tot de-acolo pornesc, iar stelele
n-ai putea sa le vezi niciodata
de n-ar fi bolta inalta, stravezie, a amintirii,
ecoul luminii, amintirile tale, amintirile lor
Priveste, priveste! imi spunea,
intoarce luneta si uita-te
O, ciudate lucruri se petreceau, uimitoare!
Filele vechi inviau sub limpezi transfuzii
si amintirile se prefaceau in ginduri, in idei,
si visuri vechi, palide,
sterpe intruchipari selenare,
se urcau in saua sperantei, galopind
tocmai in cealalta parte a orizontului,
acolo unde rasare de obicei soarele.
Si totul se asternea pe curat
in fila noua a vietii,
ca o ecuatie eliberata de taine,
ca o fulgeratoare paralaxa cu mii de trepte,
atintita in inima stelei viitorului,
ca o solemna lectie, lucrare scrisa,
la ora de „Istoria rotunjimii
Pamintului",
ori de „Anatomia intelepciunii".
— „Alearga! spuneau literele aprinse,
sa alergi, sa alergi! — iata legea!"
Si totul se asternea pe curat
in fila noua a vietii,
adaugindu-se ca un cat inalt, ca o bolta,
la cladirea temeinica, incapatoare, a zilei,
adaugindu-se puterii timpului viu, dezlantuit,
ce urca spre noi,

precum se adauga umilul zero, nimicul nevrednic,
cind se aseaza cu zestrea-i nebanuita,
napraznica,
amplificatoare,
linga 1, cifra singuratatii!
Priveste, priveste! imi spune de-atunci, mereu,
glasul intelepciunii.
Trece-ti pe curat lectiile!
Si nu o data, auzindu-l, ii dau ascultare —
mai ales in noptile cind cerul e innorat,
cind cerul e atit de innorat,
incit usor ti s-ar putea intimpla sa crezi
ca nicicind n-au existat stele si luna,
mai ales atunci ii dau ascultare
si intoreind peste umar luneta mea de toate zilele,
readuc in paharul curat al inimii
trecatoarea apa a vremii, readuc
lumini si flacari, astre adevarate,
prea destule pentru a acoperi un cer intunecat
sau mai multe,
pentru a hrani nevoile de lumina si stele
ale
Pamintului
Supus, se-ntoarce timpul scuturat, trait o data,
supus se-ntoarce infrunzit
de marea forta a repetarii,
cunoscind trecerea prin vietilor oamenilor,
bataia calda a ornicelor din piepturi
ce-l masurara cindva
Sporit se-ntoarce, intinerit,
adaugind ecou-i larg, credincios —
nobile decoratii si cicatrice, virtuti,
neinflorite sperante —
puterii timpului viu, invapaiat,
ce urca spre noi, alergind,
ce urca, ce urca spre noi



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia obrazul rumen al amintirii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani