Astazi am sa scriu pe coala noptii 
un poem gindit intr-o alta viata. 
Ca niciodata si ca intotdeauna 
va fi vorba despre dragoste si despre dimineata. 
Era o dimineata de   August aceea, si ma durea capul, simteam undeva o rana si aveam o insistenta senzatie de minus: ce frumos incepusesi, dragoste sarmana! 
imi aduc aminte de dintii ei: 
erau galbeni si aveau ceva din perfectia unui stiulete de 
porumb.   Soldurile erau vagi si sinul abia cit un bumb. 
Era tot o dimineata de   August aceea 
cind sarutarile au devenit comune ca niste bani 
Ei, dar cit te poti iubi cu o fata 
care e si taranca si n-are decit paisprezece ani! ? 
 |