Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Gheorghe Orleanu
(1873 - 1911)

5 Poezii

Poezia de azi

O, nu TE-APROPIA de MANASTIRE!
de Ion Minulescu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Cumplita apoteoza

Vezi toate poeziile poetului






M-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit
doar intunericul in amortita dezmierdare
se intorcea in trupul meu si-n micul trup al meu
el incapea - prin el aflam
ce fara margini sunt.
M-am desteptat si nimeni nu era, alunecam
In gol, intreaga lume
deasupra mea ramasa inmarmurea-n lumina
acelei morti ce ma instreina, alunecam
in cea mai blanda-n lume adormire
si-n jurul meu nimic n-aluneca.
Astfel surparea imparatea in aer
si in pamant, cadeam cu pleoape prinse
una in alta precum se afla-n cer
ziua si noaptea.
Haul virgin se despica sub mine,
il mangaiam, el tresarea - doar carnea ta
asa o mangaiam sorbit de neguri
in noaptea primei spaime


parea un pantec gol sortit pe vesnicie
neumplerii si neinduplecarii
acea cadere si plutire-a mea.
Sau nu sunt cel nascut, poate alunec
in trupul marei mume catre clipa
cand ma voi naste, ori de-atatea veacuri
eu am murit si-aceasta prabusire
e doar lasarea-n groapa cimitirului
pe care cei ramasi nu se indura
sa o mai termine.

Ma-ndepartez
si cerul tot
in cer se-ndeparteaza.
Am zis atunci:
doar eu sunt cel ce cade?
Si am privit in sus, si am privit in juru-mi,
din veacuri odihnite cerul incepuse
cu mila sa se smulga, astrii lui
erau ca bombe-n planset dezrobite
din ochii infiniti.
Si totul ma urma-n caderea mea,
si am privit in sus si ce aproape cerul
de prabusirea mea se prabusea.
„Sa cad mai repede, caderea cerului
e daramare-asupra mea, m-ajunge
si in curand ma va izbi, cantati
voi toate ce candva m-ati adormit
eu nu mai vreau sa cad cu-ntreaga lume,
eu vreau sa lunec singur
cum lunecam pe trupul de femeie
acoperind campia, dand lumina mai tanara
spre cer sa se zareasca
din infinit pamantul".
M-am desteptat si nimeni nu era, nemarginirea
deasupra mea spre-ncremenirea ei se-ndeparta
bland intunericul imi patrundea in carne
prin patru parti parca ma inchina,
aceeasi dezmierdare, descantec nesfarsit
m-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cumplita apoteoza pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani