| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pierderea cunostintei prin cunoastere de Nichita Stanescu Pentru ca tatal meu si pentru ca mama mea, pentru ca sora mea mai mare si pentru ca sora mea mai mica, pentru ca diferiti frati ai tatalui meu si pentru ca diferite surori Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
| |||||
Cumplita apoteoza
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Alboiu
|
|||
|
|
|||
| M-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit doar intunericul in amortita dezmierdare se intorcea in trupul meu si-n micul trup al meu el incapea - prin el aflam ce fara margini sunt. M-am desteptat si nimeni nu era, alunecam In gol, intreaga lume deasupra mea ramasa inmarmurea-n lumina acelei morti ce ma instreina, alunecam in cea mai blanda-n lume adormire si-n jurul meu nimic n-aluneca. Astfel surparea imparatea in aer si in pamant, cadeam cu pleoape prinse una in alta precum se afla-n cer ziua si noaptea. Haul virgin se despica sub mine, il mangaiam, el tresarea - doar carnea ta asa o mangaiam sorbit de neguri in noaptea primei spaime parea un pantec gol sortit pe vesnicie neumplerii si neinduplecarii acea cadere si plutire-a mea. Sau nu sunt cel nascut, poate alunec in trupul marei mume catre clipa cand ma voi naste, ori de-atatea veacuri eu am murit si-aceasta prabusire e doar lasarea-n groapa cimitirului pe care cei ramasi nu se indura sa o mai termine. Ma-ndepartez si cerul tot in cer se-ndeparteaza. Am zis atunci: doar eu sunt cel ce cade? Si am privit in sus, si am privit in juru-mi, din veacuri odihnite cerul incepuse cu mila sa se smulga, astrii lui erau ca bombe-n planset dezrobite din ochii infiniti. Si totul ma urma-n caderea mea, si am privit in sus si ce aproape cerul de prabusirea mea se prabusea. "Sa cad mai repede, caderea cerului e daramare-asupra mea, m-ajunge si in curand ma va izbi, cantati voi toate ce candva m-ati adormit eu nu mai vreau sa cad cu-ntreaga lume, eu vreau sa lunec singur cum lunecam pe trupul de femeie acoperind campia, dand lumina mai tanara spre cer sa se zareasca din infinit pamantul". M-am desteptat si nimeni nu era, nemarginirea deasupra mea spre-ncremenirea ei se-ndeparta bland intunericul imi patrundea in carne prin patru parti parca ma inchina, aceeasi dezmierdare, descantec nesfarsit m-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit. |
|||
Pune poezia Cumplita apoteoza pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |
|
|