Ascuns

Cel mai bine este sa stai in noapte
Coplesit de fiinta ta, de complexitatea
Simpla de a trai cu usurinta
Cu care apele curg.

Cand te iubesc uneori, o, oglinda, tu,
A revarsarii mele inargintate,
Cand te uit ca si cum nimic
Nu s-ar fi intamplat, eu,
Raman acelasi pe care nimeni
Nu-l vede, pe care nimeni
Nu poate sa-l cunoasca.

Ca e usor sau ca e greu,
Asta niciodata n-ai sa poti s-o spui,
Chiar daca ti-ai da enorma silinta
Pe care o ai, totul ar fi in zadar…

In zadar fuga inainte,
In zadar incerci sa uiti cine esti,
Nu poti opri ceea ce se cunoaste,
Nu poti lasa ceea ce este!

Uneori ma apropii de liman
Si imi vine sa cred ca am ajuns;
Fara sa vreau scap strigatul invingatorului
Dar totdeauna numai pe jumatate.

Ma rog tie si numai tie,
Nu ma uita asa cum nici eu
Nu te uit niciodata altfel,
Niciodata intr-un fel anume.

Iti repet intr-una, zarea
Mi se apropie de ochi
Cu dinti de aur si de spuma,
Urmeaza-ma azi, urmeaza-ma maine
Si vei vedea cat sunt de singur
Si fara de vreo alta vina.

Departate raman caile toate
Chiar daca alerg in viteze
Ce oamenii nu le pot masura;
Departate raman zilele
Cand eram mai bun
Si mai drept si mai
Departe de carne…

Pentru ca nu stiu ce-a fost ieri,
Ce este astazi, ce va sa fie maine,
Ma las sa dorm asa cum e bine
Sau cum trebuie sa fie

Si reiau un pasaj
Ce de multe ori l-am trecut
Totdeauna fara vre-un succes anume
Pentru ca asa sunt
Si asa voi fi inainte sau inapoia mea,
A cuvintelor.

Departat mereu in asprele tinuturi
Cu mari ganduri in spate,
Pe lungi altare, nemasurate
Si e bine cand simtul perfid
Te inseala si te lasa sa ramai usor
Pentru ca acela esti
Si acela vei ramane intotdeauna.

Ca un parinte al unor alte binecuvantari
Te astept, ca pe ziua de maine,
Vino, am pregatit lant de aur
Si capa de purpura,
Leaga-ma si du-ma
In alta parte.