Atque NOS!

Vezi toate poeziile poetului



Iarna, cand e lunga noaptea, s-adun finii si cumetrii
Si-apoi povestesc de-a dragul, stand pe lavitele vetrii,
Despre crai cu stema-n frunte, despre lei si paralei-Oh, ca mult imi place mie sa ma pun la sfat cu ei
Si s-ascult ale lor vorbe, s-admir fapta glorioasa.
Sa-mi incurc in minte firul din povestea cea frumoasa,

Sa vad ce destainuieste frazul cel indatinat:
„Cica-a fost, ce-a fost odata, cica-a fost un imparat".
Oh, imi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine insusi in povesti — si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris;
Ascultandu-l, fara voie, parca ma cuprinde-un vis
Si-atunci eu ma pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Vad cu ochii plasmuirea vecinicelor idealuri
Si a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Si pe-a caror frunte pus-am mitologic diadem —;
Vad cu ochii tot aceea, ce-a creat in zeci de veacuri
Imaginatiunea noastra: vad inamorate lacuri,
Vad campii cu ierbi de aur, stele vad, cari povestesc.
Brazi cu gemet, vai cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc.
Vad zabrele si prin neguri vad craiestile paluteL
Apoi parca tot inaint, prin regiuni necunoscute
Si prin lumi de-alegorie; pe carari cu trandafiri
Vad si-ntampin tot ce-n mituri a nascut intipuiri.

Vad pe-Aeleton, vestitul, vad palatul sau de glaja,
Recunosc pomul sub care
Arghir a dormit ca straja,
Pre cand a venit
Elena cu porumbii dupa ea.
Toti satirii din poveste trec pe dinaintea mea
Si-mi fac semn; vad pe-o campie trei draci, cu manii turbate.
Si pe-o magura piezisa eu zaresc
Neagra-Cetate.
Basmul fiului
Medenei, prin sublima-alegorie.
Tainuieste adevaruri de vieti, caci basmul stie
Sub un ideal s-ascunda palide realitati
Si de cate ori vad basmul lui
Arghir, de-atate dati
Troienesc insumi convingeri ca poporul, care-mbraca
Intr-o haina-asa de calda ganduri reci, poate sa faca
Mult, si poate sa se nalte pajura de pe pamant:
Omul afla fericire nu numa-n negrul mormant!


Sa vad ce destainuieste frazul cel indatinat:



„Cica-a fost, ce-a fost odata, cica-a fost un imparat".
Oh, imi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine insusi in povesti — si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris;
Ascultandu-l, fara voie, parca ma cuprinde-un vis
Si-atunci eu ma pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Vad cu ochii plasmuirea vecinicelor idealuri
Si a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Si pe-a caror frunte pus-am mitologic diadem —;
Vad cu ochii tot aceea, ce-a creat in zeci de veacuri
Imaginatiunea noastra: vad inamorate lacuri,
Vad campii cu ierbi de aur, stele vad, cari povestesc.
Brazi cu gemet, vai cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc.
Vad zabrele si prin neguri vad craiestile paluteL
Apoi parca tot inaint, prin regiuni necunoscute
Si prin lumi de-alegorie; pe carari cu trandafiri
Vad si-ntampin tot ce-n mituri a nascut intipuiri.
Vad pe-Aeleton, vestitul, vad palatul sau de glaja,
Recunosc pomul sub care
Arghir a dormit ca straja,
Pre cand a venit
Elena cu porumbii dupa ea.
Toti satirii din poveste trec pe dinaintea mea
Si-mi fac semn; vad pe-o campie trei draci, cu manii turbate.
Si pe-o magura piezisa eu zaresc
Neagra-Cetate.
Basmul fiului
Medenei, prin sublima-alegorie.
Tainuieste adevaruri de vieti, caci basmul stie
Sub un ideal s-ascunda palide realitati
Si de cate ori vad basmul lui
Arghir, de-atate dati
Troienesc insumi convingeri ca poporul, care-mbraca
Intr-o haina-asa de calda ganduri reci, poate sa faca
Mult, si poate sa se nalte pajura de pe pamant:
Omul afla fericire nu numa-n negrul mormant!

Ele stiu sa profeteasca prin descantatoare guri
Si prin visuri intreite ani din soartea omeneasca.
Daca omul prin rugi drepte s-a legat ca sa posteasca!
Vad apoi
Campul-vietii cu mohor acoperit;
Vad poiana fericirii si, cu pasul linistit,
Vad cum trece prin poiana o fantasm,-o copilita,
Purtand flori de mac in mana, pe san flori de tamaita
Si-rnpletiti in par de aur purtand tainici trandafiri.
Ea-i comoara de frum'sete, simbol dulce de iubiri
Si-i un tip de poezie, farmec de-admirate sfanta:
Ea-i
Ileana
Cosintiana, din cosita-i floarea canta!
Sub serinele-i surasuri, ierni se schimba-n primaveri;
P-a ei urma azi re'nvie crinul vestezit de ieri;
Si de drag, soarele-n cale sta pe loc si mi-o priveste
Si cand pleaca, beat el pleaca si trei zile buiguieste;
Si cand ea-ngana vrun cantec, greu tresare prin fiori
Cerul inflorit cu stele, campul instelat cu flori,
Ea-i nascuta-n faptul zilei si-n restimp de luna-noua
Si se culca-n pat de aur si se scalda-n rau de roua
Si-i copila descantata cu trei roze-n bobocei,
Pentru ca sa-nnebuneasca lumile de dragul ei!
Vad apoi pe
Fat-Frumosul trist cum masura poiana.
Caci de mult iubeste dansul pe
Ileana
Consintiana
Si de dorul ei lasat-a doi parinti si-apoi pribeag
Ratacit-a zi si noapte peste tari, si de-al ei drag
El plangand incalecase pe
Cal-Galben de sub soare,
Caci e nazdravan din fire acest cal, stie sa zboare
Prin vazduh, pana ce lasa stelele-ndaratul sauL Fat'Frumos si
Cosintiana!
O, cu tot ce
Dumnezeu
A lasat frumos si nobil si fermecator in lume.

V-a-nzestrat pe voi poporul, inimi blande cu bland nume,
Si-a facut din voi sub soare tip perfect de frumuseti!
in voi personificate stau ascunse doua vieti
De-ncantare fara margini: vultureasca fantazie
V-a creat si intreite facultati de poezie.
Vi-a depus un tron de aur p-un pamant de-ntipuiri!
Vad apoi zane maestre si vad alte naluciri:
Pe
Zorila si
Murgila, cari grabesc sa mi se culce
La cele trei urzitoare, langa tau de lapte dulce;
Vad pe gingasa din
Dafin: ma-ntalnesc cu paraleii
Si vad falnica padure, unde-n curti s-aduna zmeii.
Facand sfaturi, cum sa fure vro copila de-mparat;
Apoi vad pamantu-n care muntii-n capete se bat;
Apoi vad pe
Cenusotca, prinzand pureci la trasura;
Si vad pe-a zmeilor mama flacari aruncand din gura;
Si vad
Ceasul-rau de noapte, povestind cu-al sau nepot
Si-apoi vad pe mult vestitul
Statu-Palma-Barba-Cot;
Si-apoi vad pe
Surga-Murga mancand mazere pe vatra
Si mai vad pe
Stramba-Lemne sfatuind cu
Sfarma-Piatra!
Aici vad pajuri marete, sub a caror adapost
Voinic-inflorit devine mai frumos de cum a fost;
Vad si pe
Leagana-Muntii, si vad pe
Usor-ca-Vantul,
Pe
N-aude, pe
Nu-Vede si pe
Na-Greu-ca-Pamantul;
Vad aici pe
Mama-Noptii, iele vad si vad moroi,
Si vad pe
Fata-Padurii cu lungi taberi de strigoi.
Vad apoi
Gerul in straie trecand pe hotarul
Ciumii;
Vad pe
Foametea si-n urma ma bufhesc de
Toarta-Lumii,

Eu de-aici mergand la vale prin paduri de siminic.
Eu ajung in tara unde, cand scuipesti, scuipi in nimic!
Tipurile dragalase toate-mi trec pe dinainte
Si-mi revoaca-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte
Si-mi revoaca timpuri bune, zile de vieti senine:
Si-atunci amintiri duioase se trezesc razand in mine,
Si-atunci gandurile mele indarat prin secoli trec.
Si, zburand prin
Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec.
Aici vad zeii-n consiliu, vad tritoni si minotauri.
Vad ciclopi c-un ochi in frunte, vad eroi incinsi cu lauri
Si vad toate-acele tipuri de grecesti mitologii,
Pe cari le-a creat avantul exaltatei fantazii.
Si privind adanc la ele, imi par toate-a fi asemeni
Cu-ale noastre tipuri; toate imi par rude, imi par gemeni:
Si-ncet tipurile sfinte de mitologii grecesti
Se-ncuscreaza cu-ale noastre fantazii de prin povesti
Tot mai mult si tot mai tare, tot mai strans pana ce-n fine
Din subiectele-nrudite un subiect comun devine!
Din
Helada ratacit-a mitul vechilor eroi
Si p-o cale-ndreptatita s-a prelins pana la noi,
Pentru ca sa martureasca sangele cu grea dovada.
Din splendoarea ei cea veche, ne-a pastrat vechea
Helada
Stol de basme si credinta, snop de tipuri, cari traiesc
Tainic inradacinate prin poporul romanesc
Si cari numai cu viata deodata-au sa se scurga.
Poliphemos recunoaste frate bun pe
Surga-Murga
Si se bucura ca-si afla ochiul ars de
Odiseu;
Piparus-Viteaz isi afla prototipul in
Teseu;
Ast din urma razboieste cu giganti si minotauri!
Cel dintai, pe-aceea cale, cu zmei negri si balauri.
Regi eleni din timpul mitic, cu-a lor fapte de mirat.

Mai traiesc in basmul nostru pe la
Verdele-mparat;
Si traiesc in basmul nostru fantaziile pagane.
Caci din gratii si zeita si din nimfe-am facut zane.
Iar din
Mars, din
Zeus, din
Venus, din
Mercur creat-am noi
Sfanta
Marti si
Sfanta
Vineri,
Sfanta
Miercuri,
Sfanta
Joi!
Oedip inca mai traieste cu-al sau mit; in infinituri
Se-ntalnesc in traditiune si-n nenumarate mituri
Harpie si grifi de spaima; in salbatecii nostri zmei
Afli taberi de himere si-un popor de briarei!
Iat-aci pe
Fat-Frumosul, iat-aci pe
Cosintiana:
Dansul nu-i decat
Apollo, dansa nu-i decat
Diana;
El un
Adonis ce-adoarme
Deliae pe bratul sau,
Ea-i
Elena cea frumoasa, fiica de-a lui
Tyndareu!
Soartea noastra-i profetita prin eterne urzitoare,
N-au murit
Lachesis,
Clotos,
Atropos n-a murit oare?_
Ah, imi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine insusi in povesti si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris!
Ascultandu-l, fara voie parca ma cuprinde-un vis
Si zaresc poporul nostru, cu zambire dragalase
Leganat cu-acelasi leagan si-nfasat cu-aceleasi fase
Ca si vrednicii razboinici de la
Tibru si
Olimp!
Atunci ambitiuni curate ma-nfasoara si ma-nghimp;
Simtesc stramt atunci pamantul pentru dezlipite ramuri.
Cari nascutu-s-au din sanul unor domnitoare neamuri;
Si-mi vine sa-mi inalt fruntea si s-o scutur veselos
Si sa strig in lumea larga: "Et in
Arcadia nosl"



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Atque NOS! pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani