Cantecul redutei

Cine-mi e ? Vrun Str mba-Lemne ?
Cica si mai si, pesemne,
Unul, Ciaca-Paca-Bei.

Cte cinci pe-un ban sa-i vinzi,
Ca sunt tot osteni pe-alesul,
De viteji le salta fesul,
Pitulati pe dupa grinzi.
Se-ntind, nene, de caldura
De le-ajung genunchii-n gura
Masal , cu ei te prinzi ?
Ce te uiti tu, ca sunt goi ?
Asa-i turcu-n vitejie,
Zv rle haina ca sa fie
Sprinten-foc, c nd e-n razboi.
D rdaiesc din dinti, ma, vere
Lasa-i, ma, ca-si fac putere
Dintilor, sa muste-n noi.
Si-ntr-o zi sa vezi acu
Dete-Osman porunci sa-i puie
Talpilor la cizme cuie,
Si-apoi, ce-o fi fost, ce nu,
Ca sari pe bat calare
Si-alerg nd in fuga mare
Drept la V din s-abatu.
Strig-Osman : Pasat va fac !
Incurcati pe-aicea treaba,
Si-mi m ncati pilaf degeaba

Va tai ciorba, va dezbrac !
Ahmet, Mahmet, cum te cheama,
Tu cam tremuri, bag de seama,
Sari, cur nd, ca-ti viu de hac !
Turcii, toti, g ndeau : Poftim !
Sa dezbraci p-un gol ca napul
Cu ce-si bate pasa capul !
Si-i strigara : Cioc selim !
Dar tem ndu-se de vorba
Ca Osman le taie ciorba,
Au mai zis : Sarim, sarim !
Si-au sarit cei lei de turci
Care cum putea mai iute :
Vin rom nii spre redute,
Si sa stai sa-i mai incurci ?
Capitanii-si pierd salvarii,
Fac matanii ghinararii,
Ca-i la deal, si-i greu sa-l urci.
Noi strigam atunci din tun :
Ce fugiti, ca-n groaza furcii ?
Nu va vin din ur ma turcii !
Stati, si dati-ne tutun.
Ei de stat n-au stat nici unul
Dar ne-au azv rlit tutunul
C-asa-i turcul, suflet bun
Acest c ntec il facui
Eu, caprarul Pavaloae,

St nd de straja noaptea-n ploaie,
Si g ndeam : Tu r zi si spui,
Si tu n-ai camasa-n spate !
Las ca prind pe-Osman, mai frate,
Si-am sa-mbrac camasa lui !