Sunt cu ceara picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, in ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamtul se numea
Si-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemti, germani sau teutonici.
E ruina azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeti ca sunt eu
Ca sa stiu atatea fleacuri!
Cui va sti, ii dau un leu.
Zici ca afli-n carti de scoala?
As! Ramai cu mana goala.
Deci, in ceasul diminetii,
Cand pranzesc acei ce au,
In cetate-aici erau,
Langa comandantul pietii,
Toti strajerii si-asteptau,
Povestind si-ntinsi pe iarba,
Chisalita sa le fiarba.
Dar, pe cand Guzgan rastoarna
Mamaliga din ceaun,
Din clopotnita Taun
Sun-afurisit din goarna.
Unu-i striga: Esti nebun!
Altul: Ce-ai tu daca striga?
I-o fi dor de mamaliga.
Dar se-ntorc spre zid plaiesii;
Vad pe ses un nor de osti.
Mai Istrate, tu-i cunosti:
Turcii sunt? Ba, parca lesii,
Vin incoace. Pai, sunt prosti?
Bat si ei cel drum, ca manzul,
Sa ne strice noua pranzul.
Lesi erau. Sobiesky-voda
Rataci p-aici prin vai,
Caci pe-atunci era la moda
Vara, cand plecau la bai,
Regii mesteri in batai
Sa-si ia drumul incotrova
Totdeauna prin Moldova.
Si plecau fara merinde
Caci asa era bonton
Sa manance tot plocon,
Ce puteau ici-colo prinde.
Dar acest slavit Ion
Isi avu-n desagi slanina.
Si-i pierdu, sa-i bata vina!
Deci, cu osti, vestitul riga,
Cum umbla pe-aici flamand
Si simti, prin vai trecand,
Aburi calzi de mamaliga,
Stiu si eu ce-i dete-n gand,
Ca-si opri deodata pasul,
Tot tragand in vant cu nasul.
E vrun praznic in cetate.
Stefan voda El mi-ar da!
Cred ca nu, maria ta,
Ca-i un drac si jumatate,
Nu prea da, ca-i el asa.
Mie, nu? Sa-ncrunt spranceana!
Eu ori el batu Vieana?
Domn ca mine cat traieste
Nu-i deprins sa-nghita-n sec.
Iar un general zevzec,
Raspunzand pe latineste
Zise: Dobre ciolovec !
Si-ntinzand sub zid armata,
Iata-l ciolovecul gata.
Si bum-bum apoi cu tunul,
Fire-ar ei de ras, poleci!
Mai pe vine sa te pleci,
Carlanas! Si da ceaunul
Mai departe, tu, Berheci,
Ca ni-l sparg cu-mpuscatura
Mai Spancioc, mai tine-ti gura.
Dar plaiesii din cetate
Raspundeau vartos si ei:
Comandantul Onofrei,
Cel cu pletele-ncurcate,
Si cu straiu-ncins cu tei,
Dand adanc zavorul portii,
Se zbatea ca-n ceasul mortii.
Si-au batut o saptamana
Lesii-n zid; dar zidul, prost,
Sta pe loc, pe cum a fost.
Insusi riga, intr-o mana
C-un pistol, din adapost,
Da pe Stefan la toti dracii
Si-mpusca la rand copacii.
Deci, vazand ca nici nu-l lasa
Sa se duca-n treaba lui,
Si nici pomeneala nu-i
De-a-l pofti la ei la masa,
Si flamand vai, ce mai spui
O lua mai pe departe,
Pe genunchi scriind o carte.
Hai si descuieti odata!
Si tovarasi sa va fim.
Mandru cantec ce mai stim,
Mars francez, fara de plata.
Nu vi-e mila ca pierim?
Poate-o ploaie sa ne-apuce
Nu stim drumul, ca ne-am duce.
Dupa ce-au citit pitacul,
Onofrei iesi pe zid:
Mai, poleci, eu va deschid,
Dar sa nu va puie dracul
Sa mintiti, ca va ucid!
Iar de marsuri mi-e cam scarba,
Trageti-mi mai bine-o sarba!
Iata poarta se descuie.
Lesii,-n vale, pe sub plopi,
Se crucesc, se cred miopi
Ce vad ei? Din cetatuie
Doi cu doi, vro zece schiopi,
Onofrei ridica tonul:
Un doi, un! Si stati, plutonul!
Cu sprancenele-ncruntate
Striga rex: Sto pojo boi?
Cine dracul sunteti voi?
Noi? Plaiesii din cetate.
Zece-am fost, pierira doi.
Rex facu o mutra lunga,
De credeai ca vrea sa-mpunga.
Pentru voi a fost galceava?
Dar boierii? Ce gandesti!
Noi sa stim? Prin Tirchilesti.
Domnul unde-i? E-n Suceava.
Dar poporul? La Plaiesti.
Drace, asta-i de poveste!
N-ati ascuns prin turn neveste?
Noi? Da ce, ni-e mintea slaba?
Noi suntem crestini curati:
Astia nu sunt insurati,
Eu de zece ani n-am baba,
Voi dupa femei umblati?
Zbarlea are-n Husi, saracul,
Dar urata, goala-dracul!
Dar comori ascunse-n oala
Si-ngropate! Oale, spui?
Le-am lasat sa faca pui.
Una-i stirba, si-alta goala;
Nici o pricopseala nu-i!
De le vrei plocon ori prada
Ia fugi, Zbarleo, si le ada!
Rex atunci: Va tai gramada!
Dar a stat cu mana-n sus
Caci aminte si-a adus
Ca-i e teaca fara spada:
In Liow zalog si-a pus
Spada cea cu steme duble
Pentru-un pol si doua ruble!
Dand din maini ca cel ce-alunga
Ganduri rele: Eu sunt bun.
Apropo, ce-am vrut sa spun?
Onofrei, te vad cu punga,
Da-mi o mana de tutun.
N-am fumat de-o saptamana,
Pune-l ici, te rog, in mana.
Si-aprinzand chibritu-n pripa,
Multumit privea la fum.
Onofrei, sa-mi spui acum ,
Si-apasa cu unghia-n pipa,
Cum mi-ai stat tu mie-n drum?
Nu stiai tu de-a mea faima
Ca sa stai nauc de spaima?
Dar glumesc asa! ma iarta,
Esti erou, s-a hotarat,
Desi porti pe dupa gat
Traista hai, si nu-i desearta?
O vazui numaidecat
Ai intr-insa plumbi, de toate.
Branza, cas si paine poate?
Branza nu, dar am pogace
S-usturoi, maria-ta.
Usturoi! Si-l poti manca?
Dar la urma, cui i place
Mon Dieu! Nu te supara:
Tot facuram noi doi pacea:
Ia sa vad, cum e pogacea?
Si apucand cu maini grabite,
Rupt de foame ca un lup,
Rupe rex, cu totii rup,
Onofrei al meu, iubite,
Vin la neica sa te pup!
Si-l pupa viteazul riga
Si-ndopa la mamaliga.
Ce-a mai fost putin ne pasa.
Au plecat polonii-n sus,
Iar plaiesii-n jos s-au dus
La Neculcea drept acasa,
Iar acesta-n carti i-a pus.
Si din Dorna pana-n Tulcea,
Toti citesc ce-a scris Neculcea.
