| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Chindia
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Cosbuc
|
|||
|
|
|||
| Stau acum pe-o buturuga Si ma uit prin vai, Nu-i mai mult decat de-o fuga Pana-n deal; si parca-i oaste Cum se vad in sir pe coaste Sutele de clai. Imprejurul meu invie Toate cate sunt. Ce de joc si veselie, Cand e soarele la toaca! Iata-le, sarind se joaca Undele de vant. Una dintre clai s-ascunde; Umbla pe furis, Dupa ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufis. Toate-n camp acum s-aduna Crangul rascolind, Iar frunzisul suna, suna! Dar pe cand alearga ceata, Iat-o, din tufis, sireata, Iese hohotind. Ies, cu capul dat pe spate, Soatele-i spre vai; Razvratesc, intunecate, Brazdele de fan, se-ncurca Printre spini si iarasi urca Coasta, printre clai. Si mereu asa colinda Dealurile-ntregi, Si-n sfarsit, cand e s-o prinda Toate cad pe ea deodata, Din gramada-ncaierata Na le mai alegi. Multe guri acum se-ngaima, Valmaseag nespus; Paiele din camp, de spaima, In vartej acolo prinse Se rotesc si joaca-mpinse, Se ridica-n sus. Linistite-n urma toate Tac si stau pe loc. Nu stiu, de-obosite, poate. Ori aleg prin Uga-Buga Dupa cine sa mai fuga Intr-al doilea joc. Ci-n curand incep sa salte Pe sub tei; si cern Flori de tei din crangi inalte. Loc facandu-le sa treaca. Ierbi si flori pe camp s-apk Spicele s-astern. Iar din tei, privind la ele, Ispititi de joc, Niste pui de randunele Si-au uitat mancarca-n gura: Jocul asta nu-l stiura! Cerule, fa loc! Unu-ncepe-acum sa-si bata Aripele-n vant, Iata-i toti acum deodata Ciripind in zari senine: Iar pe sus pe acolo-i bine. Nu ca pe pamant! Si se-ncinge-o veselie, Toate sar mereu, Flori si ierburi din campie, Vant si flori si randunele - Vesel, de-as putea cu ele M-as juca si eu! Gatul mierlele-ntinzandu-l Nici nu mai ajung Sa rasufle, - asa li-e gandul La ce vad, la cate-asculta, Si-n uimirea lor cea multa Suiera-ndelung. Veverita, de mirare, Cand e-n varf de fag, Cand p-un ram, cand pe-altul sare, Dupa cum mai bun e locul Printre crengi sa vada jocul Cel asa de drag. Iata-i iepurii, nebunii, Coarne-n cap isi pun, Stau in doua labe unii, Altii peste cap s-arunca, Sturzii hohotesc pe lunca, Si, de ras nebun, Pitpalacul-n grau sughita, Iar nepotii lui Dupa mama cea pestrita. Mai pestriti ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. Si mereu se-ncinge jocul, Pana pe-nserat - Si e plin de raset locul, Plin de cantec deal si vale, Cate-un nor drumet pe cale, Galben de mirat, Sta pe loc acolo-n 'naltul Cerului, privind. Pleac-apoi. Dar vine altul. Nu stiu ce gandeste norul, Dar atotstapanitorul Soarele-n cer, zambind, Ca un mos privind nepotii, Zice: - "Asa, baieti! Veseli si la joc cu totii! Pentru asta-mi place mie Truda mea de-o vesnicie Sa tot nasc vieti!" |
|||
Pune poezia Chindia pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |