Dusmancele

Vezi toate poeziile poetului



George Cosbuc

 

Las ochii, mama, las sa plinga!
Tu-n leagan tot cu mina stinga
Mi-ai dat sa sug, de-acea sunt natinga!
Dar n-am pus doara juramint,
Sa merg neplinsa in mormint!

Nu pling ca mi-e de Leana teama,
De ciuda pling eu numai, mama.
Cuvintele ei nu le ieu in sama,
Dar mi-e rusine si mi-e greu,
Ca scoala satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casa-n casa,
Ca n-am broboada de matasa,
N-am sort cu flori - si daca n-am ce-i pasa?
N-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sa-mi mearga neam de neam.

Sta-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - 'Sa mor imi vine,
Auzi tu! Sa se prinda ea cu mine!
Sti ieri la moara ce spunea?
Ca-s proasta foc si gura-rea!

Si-auzi! Ii umbla-n cap, tu sora,
S-ajunga ea Lucsandrei nora!
O, mearga-i numele! N-o vezi la hora?
Ce sort! Nu-ti vine nici sa crezi,
Fa cruce, fa, sa nu-l visezi.

Nu l-as purta nici de porunca!
Ce poarta ea, alt om arunca
C-un rind de haine-o vad mergind la munca,
La joc si hori acelasi rind,
Il poarta-ntr-una, si de cind!

Lucsandra-i doara preuteasa,
Ea-si cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri si-n duium acasa.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sa-si stringa nora de pe drum.

Sa-si ieie nora pe-o Satana?
Ca e saraca si golana,
De ce nu vine ca sa-i dau pomana?
Nu-i casa lor in care stau
Si-n casa nici cenusa n-au!'

Auzi tu. mama, cite-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si cite porecliri pe-ascuns imi spune.
De-as sta sa-i dau si eu raspuns,
La cite legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
M-apuc sa-i spun o vorba-n poara,
Si daca tac, ii vin calduri sa moara.
Sa vezi tu, mama, -njuraturi!
Ca ea cu ma-sa-s zece guri.

Cu gura ma-sa bate-o gloata,
Si-i de otrava Leana toata -
Mi-ar pune capul sub picior, sa poata.
Dar lor pe plac eu n-am sa mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame du dau popii ortul!
Eu iarna singura-mi tes tortul
Si umblu si eu cum socot ca-i portul.
De n-am matasuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rau de tot.

Ma prind cu ea? Cel-sfint s-o bata
Dar cum ma prind? Ea e bogata,
Ce haine mi-am facut ca ea vrodata?
La joc ma poti oricind vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dinsa glume?
O fac de ris si-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei, in lume?
Ii stiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il tiu legat de mine?
Il trag de mineca? Ba bine!
El vine-asa, de dragul lui, cind vine.
Eu nu pot usa sa i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sa-i spui?

Sunt eu la urma vinovata,
Ca Leana umbla ca turbata
Sa-l vada-n casa lor intrind o data?
Si daca lui nu-i da prin gind,
Ea blestema de nu-si da rind!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urita,
Ca-s mai frumoasa decit ea, si-atita!
Sa aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Ca boii-s buni, bine-i bogata,
Dar daca pui flacaii odata
S-aleaga dinsii cum socot o fata,
Bogata-s pupa boii-n bot,
Imbatrinind cu boi cu tot!



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Dusmancele pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani