Iar pe lumea ceealalta scobor nd acum flacaii
Cei cazuti la Vid pe dealuri si pe sesuri la Vidin,
Cti sosesc pe r nd in stoluri, adunati in gura vaii
Stau s-astepte alte gloate c te se vedeau ca vin.
Unii sterg de iarba uda c te-o sabie-ncruntata,
Din pulpana hainei, altii s ngele dusman il storc,
Si se lauda cu totii si vorbesc cu totii-odata
Precum fac biruitorii din razboaie c nd se-ntorc.
Cnd vazur-aceasta gloata, toti acei ce-ndusmanira
Pe rom ni de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresarit
Resfir ndu-se prin noapte, precum fumul se resfira,
Si din margini mai spre margini se topeau necontenit.
Cu genunchii plini de tremur si cu gheata mortii-n gura,
Morti erau de-a doua oara, ca-ntr-al Orcului noian
Luptatorii din Mikene c nd ingalbeniti vazura
Stralucind prin noapte coiful comandantului troian.
Dar ai nostri morti de veacuri, c ti pierira prin razboaie,
Apar nd a lor credinta si pam ntul rom nesc,
Stau cu ochii tinta-n noapte si-al lor mijloc il indoaie
Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zaresc :
Vad rom ni, si-aud cuvinte rom nesti ! De-ai lor cu totii !
Umilit venea, iar astazi ce trufas acest popor
Si-ndraznind dint i o seama, vin sfiosi sa-si vada sotii,
Tot mai multi, cu totii-n urma s-au por nit din noaptea lor.
Si precum in neast mpar pasari grabnice cu zborul
Se tot str ng de pretutindeni toamna ca sa plece stol,
Astfel s-adunau rom nii si sporea mereu poporul
Celor morti umpl nd de vuiet c mpul meu-nainte gol.
S-a miscat acum de-a valma toata lumea-n locuinta
Umbrelor, sun nd ca marea si-ntr-un zbucium nentrerupt,
Iar de-at ta nor de duhuri ce-si vadea prin glas fiinta
Se parea ca-i rom neasca toata lumea dedesubt.
Strabat nd genuni cu mersul, nesf rsita li-e venirea,
Ca potopul de puternici si nebiruiti ca el
Cti pieira far de ur ma coplesiti de navalirea
Asiei, si-arcasi cu gluga din c mpiile lui Gel.
Cti au inrosit cu s nge r uri mari si-ascunse plaiuri.
Cnd prin vaile bulgare Ionit-avea locas,
Si frumosul grai al nostru printre b lb ite g raiuri
Si-l pastrau, murind sub steagul ducilor de Fagaras.
Iata-i, insisi vin in frunte cei ce-au c r muit norodul,
Principii din munti si banii cu viteze fiare-n scut,
Si cu Negru-vod-alaturi vine Dragos voievodul,
Unul fost la Olt de paza, celalalt strajer la Pr ut.
Si-Alexandru-al carui nume si-astazi codrii-l mai ing na
T nar si par nd ca Hector cel cu coif fluturator,
Cnd cu sulita-i grozava, falnic rasucind-o-n m na,
Sare-n m ndr u-i car si umple c mpii Troiei de omor.
Trasnet al m niei noastre, Mircea, tu iuteste-ti pasii,
Ada-ti gloatele ce-n clipa bine-potrivitei vremi
Prins-au fulger ul cu palma ! Brat, ce pustiind vrajmasii,
Dunarea ca sot de lupta, muntii te-ai trudit sa-i chemi.
Ce vei fi g ndit tu, Mircea, c nd vedeai pornit cum vine
Peste munti si peste ape, ca furtuna, Ilderim ?
Vai, putem noi azi pricepe sufletul ce-a fost in tine,
Mai avem simtire-n inimi ca-ndeajuns sa te slavim ?
Iar dincolo vine-n goana cel ce-n numarate zile
A clintit temeiul lumii si-a oprit si vremea-n loc,
Cel cu nume sf nt de-Arhanghel cu-al tau nume, Mi-
haile,
Tot ca tine de puter nic si cu sabie de foc.
Muntii se retrag din cale-i, iar protivnica sa barda
Intra-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu !
Foc de n-ar mai fi, si lege, ca nimic sa nu mai arda,
Foc ar naste iar pe lume ochii-acestui Prometeu.
Si cu el Farcas si Stoica, si-nv rtindu-si buzduganul
Doi Buzesti, duc nd si spaima si-al pieririi-nghet cu ei !
Spuie Neajlovul, Sinane, c te osti pierdu sultanul,
Si Selimberul sa spuie cum ti-a fost, nebune-Andrei ?
Amurat, ti-aduci aminte cum sosi grabit odata
Si era sa-ti sparga poarta ca sa-ti intre-n Tarigrad ?
Si ce cale-avea sa faca ! Dar s-a t nguit vrodata
Fulgerul ca-i drum depar te de la nor p na la brad ?
Iata-l insa cel din cuibul pus de-ostenii teutonici,
Stefan, turnul de-aparare al rom nilor, venind
Suflet m nios si-n toata stralucirea c ta-n cronici
Scrisa e c-a fost pe vremea c nd el tara strajuind
A facut din oase-un munte si-a-nhatat si regi de plete
Si, ar nd de ciuda c mpul, puse-n jug dusmanii lui
Pe manunchiul spazii sale m na lui tot calda stete,
Caci el nu stiuse-n viata cum s-anina spada-n cui.
El si-aici e-ntreg in arme si purcede-aprins pe cale,
Parc-a pururi vede-n fata Racova si Podu-Nalt,
Iar de vuietul multimii si de coifuri si de zale
Tremura, razbit de spaima, tot tar mul celalalt.
El si-aici e v ntul iernii, si dusmanii sai sunt pleava !
Urca munti fara de plaiuri, trece Dunari fara pod
Faceti loc ! Sosesc ca r ul luptatorii din Suceava,
Trec voinicii cei napraznici ai lui Stefan voievod !
Si Ion Cumplitul voda, jalnic schilavita straja
A Moldovei, scut puternic al popor ului de r nd,
Si nenfricosatul Te pes, Petr u Rares a lui Maja
Vin cu totii de prin noapte, gloate-n urma-le-aduc nd.
Si hatmani si capi de oaste dati-mi voi acum o suta
De vieti, ca sa am vreme sa-i numesc aici pe toti !
Si tu, neam rom n, tu astazi stai cu inima pierduta,
Far de zei te crezi pe lume si pustiu tu te socoti.
Iata-ti gloria de veacuri ! Umbre mari din lumea moarta,
Ah, ca n-am eu glas de tunet ca sa pot sa le rechem
Ne avem si noi Olimpul, si pe-a vesniciei poarta
Am intrat si noi ; si-ntr-insul zei fara de moarte-avem !
Ce-ti aluneci plini de jale ochii umezi pe ruine,
Neam al nostru, ca sa judeci drumul schimbatoarei sorti ?
Soarele din noapte iese, din morm nt puterea vine :
Nasterea cea viitoare ne e-n lumea celor morti.
