Pasa Hassan

In spatele-ostirii muntene s-arunca
Url nd ianicerii, prin flinte si fum,
Dar pasa ram ne alaturi de drum

Departe pe lunca.
Mihai ii zareste si-alege vro doi,
Se-ntoarce si pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nv rte el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o fr nge degraba si-o bate-napoi
Si-o v ntura toata.
Hassan, de mirare, e negr u-pam nt ;
Nu stie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ghiaurul ca-i suflet de v nt
Si-n fata-i puterile turcilor s nt
Tariile plevei.
Dar iata-l ! E voda, ghiaur ul Mihai ;
Alearga navala nebuna.
Imprastie singur pe c ti ii aduna,
Cutreiera c mpul, taind de pe cai
El vine spre pasa : e groaza si vai,
Ca vine furtuna.
Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun
Ca nu te-am gasit nicairea
Dar pasa-si pierduse si capul si firea !
Cu fr ul pe coama el fuge nebun,
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
Mai dulce-i pierirea.

Salbaticul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie cr unte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barba din st nga-i ajunge la cer,
Si voda-i un munte.
Stai, pasa ! Sa piara azi unul din noi.
Dar pasa mai tare zoreste ;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si g tul i-l bate cu pumnii-am ndoi ;
Cu ochii de s nge, cu barba v lvoi
El zboara soimeste.
Turbanul ii cade si-l lasa cazut ;
Isi rupe cu m na vestm ntul
Ca-n largile-i haine se-mpiedica v ntul
Si lui i se pare ca-n loc e tinut ;
Alearga de groaza pieririi batut,
Man nca pam ntul.
Si-i d rd ie dintii si-i galben-pierit !
Dar Alah din ceruri e mare !
Si-Alah ii scurteaza grozava-i carare
Caci pasa-i de taberi aproape sosit !
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,
Sa-i deie scapare.
Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,

Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul in toti a bagat

O groaza nebuna.