| Fugiti cu turma repede spre vai!
 Pe culme-alearga duhul razbunarii
 Grozavul vant se zbate-n largul zarii
 Si norii-mbraca haina de vapai.
 Soseste-acum! cu ochiul cat cuprinzi
 Furtuna-n sarg scoboara-n jos pe coaste,
 Si-n urma ei se-ntinde neagra oaste
 Si urla-n cor: Tu fulgere, s-aprinzi,
 Tu nor, sa-ntuneci; vante, tu sa-mprastii!
 Un brad se face tandari, cel mai nalt:
 Si prins de varf, au smuls pe celalalt
 Purtandu-l roata-n largul chip al prastii.
 Pe sus se-ntinde-amestecul nespus,
 Si Duh in Duh prin aer se framanta,
 Iar grindina-n vazduh cumplit isi canta
 Cantarea ei de-otel, cazand de sus,
 Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie,
 Si sare iar la loc apoi mugind.
 Deodata sta. Si iata-l, rapaind
 Potop din cer turnatul rau de ploaie.
 Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt.
 Sporite neguri hrana dau pieririi,
   De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii,Si nu mai stii ce-i sus si dedesubt.
 Acum nici Dumnezeu nimic nu poate.
 Degeaba-ntind ei mainile si cer
 In negrul iad, si unul pana-n cer,
 Varteju-i domn, el singur domn a toate.
 
 |