Petrea

Si ma strange, biet de mine,

Parca-i lant de fier
Invaleste-ti, tata, bine
Carpe groase pana-n coate,
Pleaca-te-n genunchi si-l scoate
Tat-al meu, ca pier.
Am sa-l scot eu, nu te teme,
Capul sa i-l crap
Dar acum n-am, Petre, vreme.
Fanu-i ud pe coasta luncii,
Rag de sete-n brazda juncii,
Cata sa-i adap.
Urla Petre prins de tr ude,
Urla-n chip pagan.
Maica-sa din cas-aude,
Fir si fus si ghem ar unca
Si-si gaseste fiu-n lunca
Sarpe-avand in san.
Invaleste-ti in naframa
Mana pana-n cot
Ca sa nu te muste, mama !
Tu n-ai boi sa duci la apa,
Fa-mi un bine si ma scapa,
Ca m-a rupt detot.
Petre-al meu, tu musti tarana,
Vezi, ca tot visam
Cum sa prind eu serpi cu mana ?

Fara mana nu mi-e bine,
Dar mi-e lesne fara tine,
Ca baieti mai am !
Urla Petre prins de trude,
Url-acum murind.
Fata din gradina-aude
Cu cosita despletita
Si cu inima sarita
Pleaca hohotind.
Si de planset mult se-neaca
Alergand grabit
Si soseste si se pleaca,
Si sumeasa pana-n coate,
Ea din san mirata-i scoate
Brau intraurit.
Petrea rade, fata plange ;
Dar sarind de jos,
Vesel Petrea-n brate-o strange :
Poarta-l sanatoasa, draga,
Ca sa-mi stie lumea-ntreaga
Pe-omul credincios !