| Cand geme si urla si tuna
 In martie cerul cu ploi
 Soseste-n starnita furtuna
 Din nou primavara la noi.
 Ieri toata mania naturii
 Urlat-a-n vazduhul cu nori,
 Iar astazi copacii padurii
 Stau veseli cu proaspete flori.
 Dar omul cand fost-a sarmanul
 Strivit de furtunile reci,
 El nu mai re-nvie la anul,
 Si nu mai da muguri in veci !
 S-au dus primaverile-i, toate,
 Si iarna-l acopere grea,
 Nici vant si nici soare nu poate
 Zapezile fruntii sa-i ia.
 
 |