Prutul

Vezi toate poeziile poetului




Prutule, tu vii turbat
Si cu sange-amestecat,
Si n-ai pace si-alinare
Si n-ai loc cum vii de mare:
Ce ti-e iar de spumegare?
Si-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de ostiri pagane
Si cai roibi fara de frane!
Iar de maluri tu izbesti
Capete moldovenesti
Si prin radacini incurci
Barbi carunte, barbi de turci!
Spune, Prutule, mai frate,
Spune-mi, ale cui pacate?
Oliolio! Voinic durut!
De cand sunt pe lume Prut
Ce vazui n-am mai vazut!
Cat cuprinzi cu ochii-n zare
Numai tunuri, numai care,
Numai turci batrani calare,
Numai turci, numai cazaci.
Multa-i frunza pe copaci,
Dar de stai si seama faci
Tot erau mai multi cazaci.
Barba lor batea-le braul
Si tineau cu dintii fraul,
Pe-unde trec ei duc pustiul!

Si cand i-am vazut, crestine,
Ca iau calea catre mine,
Si cand le-am vazut mai bine
Ochii cu fulgeratura,
Pletele cu zbarlitura,
Barbile cu-ncalcitura,
Eu de maluri m-am izbit
Prins de friguri si-ngrozit,
Ca mi se negrea vederea
Si mi se topea puterea
Si-amarat stateam ca fierea!
Dar cand ma-ntorsei spre deal,
Maica, ce vazui pe mal!
Cat ai face cruce-o data,
Mare iaca mi s-arata
Moldoveni, stiutii mei,
Prafuiti si putintei
Nici sa nu te uiti la ei
Si veneau, veneau, veneau,
Turcii-n barbi bolboroseau,
Ca pe mal ei ce-ti vedeau?
Vedeau fulgeru-n picioare,
Alb de arme lucitoare
Si-nfratit cu sfantul soare,
Vedeau voda bogdanesc:
Dare-ar Domnul sa traiesc
Sa mai stau sa-l mai privesc!
Zarile-alergandu-le,
Vifor masurandu-le
Fulger despicandu-le!
Calu-n vant i se-ncurca

Prin urdii imi fulgera,
Brazda-n urma-i revarsa,
Brazda rosie-nflacarata
Tot cu sange-amestecata
N-am mai vazut niciodata!
Iar cel voda bogdanesc
Da navala-n cazacime,
Si da prosca-n tatarime,
Iama prin ianicerime,
Si prin deset navalea
Desetul de mi-l rarea
Si, pe turci cum ii izbea,
Zarea nu-i mai incapea!
Si-mi parea de-atata bine
Ca vedeam ca vremea vine
Si-au sa-ncapa ei si-n mine!
Oliolio, ce pui de leu!
Draga-i fu lui Dumnezeu
Si mult bine-a mai avut
Mama care l-a nascut!
Ca-l vedeam cum umbla roata.
Si-alerga campia toata,
Luand gloata dupa gloata
Si-mpingandu-le mereu
Tot incoa spre-adancul meu!
S-au incaierat pe mal
Om cu om, si cal cu cal,
Si din piepturi se izbeau
Si cu dintii se rupeau,
Si gramezi-gramezi cadeau.
Mortii-mi inchideau cararea,
Sangele-mi marea varsarea,

Groaza-mi mai crestea turbarea.
Si de-aceea vin urland
Arme, steaguri aducand
Si cai roibi fara de frane
Si stapani de osti pagane.
Si de-aceea vin turbat
Manios si spumegat
Ca de-atata uluire
Nu mai pot sa-mi viu in fire!



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Prutul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani