Stefan-Voda

Vezi toate poeziile poetului




Prin Suceava, voda Stefan, intr-o zi de primavara,
Cu boieri batr ni ai tarii si hatmani treceau calari.
Iata-n drum, pe-o strada str mta, ei p-un mor t int mpinara,
Un sarac ! Nici lume-n ur ma, nici macar faclii de ceara
Si nici pl ns ca la-ngropari.
Un copil ducea o cr uce ; si-ng n nd c ntarea sf nta
Dupa el batr nul preot vine-ncet in sf ntu-i port ;
Duc pe umeri patru oameni un sicriu sarac, si c nta.
Stefan isi opreste calul si de mila se-nspaim nta
Ct de singur e-acest mort !
El descaleca si-azv rle straiul ce de-argint straluce,
Unui paj el lasa calul si s-apropie grabit
De sicriu, si-ur m nd sicriul, umilit isi face cr uce
Si, purt nd in m na coiful, dupa mort incet se duce
Ca dup-un amic iubit.
Sfetnicii si-ostenii tarii stau mirati si n-au putere
Sa-nteleaga cine-i mortul cel necunoscut ca viu,
Vad in capul gol pe Stefan si zdrobit ca de-o durere,
Isi descopar si ei capul si s-apropie-n tacere
Si se duc dupa sicriu.
Si cu guri far de rasuflet sta multimea-nt mpinata


De-acest mort urmat de Voda si de curtea sa, pe drum ;
Nici ei nu-nteleg convoiul, dar pornesc cu el deodata,
Si multimi mereu s-aduna spre multimea adunata,

Nestiind de ce si cum.
Si pe stradele Sucevei, innorate-acum de jale,
Dupa mortul fara nume se strecoara lungul sir
De popor, de domn si sfetnici si de-osteni in albe zale ;
Pe-un necunoscut din lume il petrece-o lume-n cale
Spre mor m ntul str mt si jalnic dintr-un colt de cimitir.
Si deasupra groapei Stefan, cu boieri ce-l inconjoara,
Ia sicriul si-l aseaza pe fr nghie. Si-n morm nt
Insusi el, prinz nd fr nghia cu alti trei, incet scoboara
Mortul in pam nt, el insusi peste mort de-nt ia oara
Zv rle-o m na de pam nt.
Spre popor apoi se-ntoarce : De-ati venit aici cu mine,
Nu-ntrebati ce mort e-n groapa, prieten ori dusman al meu,
Om a fost, si-n ceasul mortii noi sa dam ce se cuvine
Omului. Iar unde merge, sufletu-i gaseasca bine
Si sa-l ierte Dumnezeu !
Si-n genunchi se roaga Stefan, iar poporu-ntreg rosteste
In genunchi un Tatal nostru, si e sf nt mur murul lor.
Astfel codrii-si c nta psalmii, c nd fr unzisul se clateste,
Iar deasupra lor in aer duhul Domnului pluteste
Cel-atotstap nitor.
Nu-ntrebati ce mort e-n groapa ! Rasarirea unei spume
Nu e volnica : ea-si are rostul hotar t de cer !

Cnd tu crezi ca n-ai pe nimeni, frati tu ai o-ntreaga lume,
Mila lor e Dumnezeu cel ce altfel n-are nume
Pentru cei ce pl ng si pier.



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Stefan-Voda pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani