Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Voichita lui stefan

Vezi toate poeziile poetului




Doamna langa Stefan vine,
Blanda-n vorbe si-n purtat:
Doamne, iar esti suparat!
Sunt, Voichita, pentru tine!
Zapacita doamna sta
Si-nflorita de rusine:
Ce-am facut, maria-ta?
Tu? Nimic! Si voda strange
Mana doamnei, ganditor.
Serpii-si au culcusul lor
Ah, Voichito, cum as plange!
Rau ca Radu nimeni nu-i:
Uite-n pumni asa as frange
Gat de lup cum e al lui!
Doamna i-a patruns cuvantul,
Pana-n suflet i-a patruns.
El tacea, ea n-a raspuns.

Noapte e, si bate vantul,
Si prin noapte, cu vreo doi
Tari sa bati cu ei pamantul.
Pleaca Stefan la razboi.
Dintr-acelasi ceas Voichita
Nu s-a mai oprit din plans.
Brau pe trup ea n-a mai strans.
Nu si-a mai gatit cosita.
In genunchi, c-un dor pagan
Ea saruta iconita
Maicii Domnului, din san,
Unu-i sot, iar altu-i tata,
Pentru care se ruga?
Zile-ntregi ea se lupta
De fiori cutremurata;
Cand avea pe sot in gand
Ea se pomenea deodata
Pe parinte blestemand.
Ah, de-ar fi un zid de-arama
Intre dansii, pana-n nori!
Si prin plans adeseori
Ii parea ca ei o cheama
Sa-i impace! Ea, dar cum?
Pe ea cine-o baga-n seama?
Prutul sa-l opresti din drum!
Si-ntr-o zi, satui de sange,
Iata-i, moldovenii vin,
Sufletul, de mila plin,
Al Voichitei cum se frange:
Pentru sotul ei dorit

R ade vesela, si plange
Pentru-un tata biruit.
Ea cu pasi grabiti porneste
Sa-si cuprinda sotu-n prag;
Ochii-i stinsi s-aprind de drag,
Stefan insa ocoleste
Ochii doamnei, e pripit.
Iar Voichita nu-ndrazneste
Nici sa-i zica bun sosit .
Tu ma stii, Voichito, bine!
Neamul vostru-i neam de hoti,
Si-i voi dusmani pe toti,
Cum te dusmanesc pe tine!
Am sa-i curm pe-ai tai de veci
Nu mai poti trai cu mine:
Tu ai mama, poti sa pleci.
Doamna-ngalbenind scoboara
Ochii umezi in pamant,
Far-a zice vrun cuvant.
Iese-apoi. I-a spus s-o doara,
Si-a durut-o ce i-a spus
Un altar ce se doboara
Cand vin trasnete de sus!
Si ramas acum viteazul
Singur in iatac, si-a pus
Capu-n maini, pe ganduri dus.
El si-a potolit necazul
Dar pe doamna o iubea!
Si-ngropand in coif obrazul
Stefan voda-acum plangea!



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Voichita lui stefan pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani