Cade roua,
rosti Heraclit, in zori, pe racoare.
Uitati-va, soarele e cat o calcatura de om.
Armoniile ascunse, grai el ucenicilor sai,
Sunt cu mult mai motrice decat acelea aievea.
In timp ce vorbea, un abur pe mare se ridica.
Din masura apei in masura aerului se prefacea.
Aerul in broboane de roua se condensa.
Psyheia din roua se zamislea.
|