Gauguin

De ce bizari sunt muntii si negurile sure?
A fost candva in lume ceva desavarsit?
Genunea si noianul intinderii de apa
Vor sa culeaga stele, in unda sa le-ncapa.
Ce-i cremenea banala?
O tandara-n scantei.
Si totusi are farmec asimetria ei.
Abia m-ating de panza, de flacara culorii,
Ca mierlele iti canta pe umeri si pe gura.
Matasa pielii brune, mireasma si caldura:
Agava inflorita in fuga unei ore.
Ce stea in zarea lumii, ce aprig vant, iubito!
Centauri plini de taina rasar pe litoral:
Cel sprinten este Timpul, cel gales e Uratul,
Cel nazdravan e Gandul, cu aripi de coral.
Te duci. Si-n largul marii iti fulguie barizul.
Ma-ntorc ca si flamingo la cuibul parasit.
De sevalet m-apropii infiorat de briza
Si imi ridic penelul in lacrimi tavalit.