| Vor lucrurile astazi un limbaj sonor,
 Obiectele nu pot vorbi, si totusi vor!
 Chiar singuratica mea umbra, pajul meu,
 Imi pare s-a-nnegrit ca de la fum de seu.
 Langa fereastra pasarile cerului
 Pe coarda primaverii blonde au cantat.
 E un senin al zilei ori al nu stiu cui
 Ca si vopselile s-au cam decolorat?
 Apoi te-aud pasind pe vechiul coridor
 Si doua mici scantei de-odata ma privesc.
 M-ai asteptat? Intrebi c-un gest copilaresc
 Si cartea-mi ei din maini, geloasa pe-autor.
 Oglinda te cuprinde (trestie in lac)
 Si voluptoasa nu-ti place nicidecum,
 Citind in ochi fermecatori acestui veac
 Roman de linii si matase, de parfum.
 Azi toate nu-s asa, cum m-am deprins
 Pe vremea cand era miscare, viata, ras.
 Imaginile dulci si limpezi din oglinzi
 S-au volatilizat in transparentul vis.
 
 |