| Voua, femei adorate, va canta harpele marii
 De cand Venus s-a ivit dintr-o scoica in spuma
 Si primii mesteri v-au modelat in grote, mari,
 Figurinele zvelte, din piatra si huma.
 Pomenescu-va scribii cetatilor batrane
 In care mai invie cate un tors de zana
 Si murii vechi cu lei, gheparzi in goana
 Sub lancile dure ale barbatelor amazoane.
 Ingana-se molcon luceferii de seara
 De cand madona le-a suras cu pruncul in brate,
 Dalba fiica a Vrajei, inlacrimata fata,
 In cerul panzelor de taina si visare.
 Dar si mai mult indragostitul cu ghitara,
 Ce cheama vantul albastru sa-i joace pe strune,
 Va lasa nedormite in noptile cu luna,
 De parca-ntre cearsafuri se zvarcoleste marea.
 
 |