Balada mortii

Vezi toate poeziile poetului




Cobora pe Topolog
Dintre munti, la vale
Si la umbra unui stog
A cazut din cale.
In ce vara? In ce an?
Anii trec ca apa
El era drumet sarman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au ingropat
Intr-un loc aiurea,
Unde drumul catre sat
Taie-n lung padurea.


Si de-atunci, langa mormant,
Plopi cu frunza rara
S-au zbatut usor in vant,
Zile lungi de vara.
Soarele spre asfintit
Si-a urmat cararea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea si uitarea.
Dimineata ca un fum
Urca pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Pana-n preajma-i vine.
Peste varfuri lunecand
In argint, condurii
Infioara cand si cand
Linistea padurii
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben in lumina,
Sta pe-o creanga de artar
Pasare straina.
Sta si-asteapta fara glas
Parca µ sa masoare
Cum se muta, ceas cu ceas,
Umbra dupa soare
*
Astfel, tot mai nestiut
Spre adanc il fura
Si-l ingroapa-n sanu-i mut
Vesnica Natura.

Vara trece; pe carari
Frunza-n codru suna.
Trec cernite inserari,
Nopti adanci cu luna.
Iar cand norii-nvaluiesc
Alba noptii Doamna,
Peste groapa lui pornesc
Vanturi lungi de toamna



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Balada mortii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani