Icoanei

Si coborand in ochii-mi tulburi
Adanc, privirea ta de sfanta,
Mi-ai dat belsug de viata noua
Si iubitoare mi-ai zis: canta!
Acum sunt singur. Esti departe,
Nepretuita mea comoara
Dar vii in ceasul mut al serii
Cand linistea din cer coboara,
Si vad cum genele plecate
In tremur necurmat le misti,
Intunecand surasul gurii
Cu noaptea ochilor tai tristi.
Zadarnic pizma altor inimi
Ne-a despartit atata vreme,
Ca ochii nu mai vor sa planga
Si gura uita sa blesteme:
Simt umbrele ce ma-nconjoara
Ca nu m-apasa atat de greu
Cand luminezi, icoana scumpa,
Altarul sufletului meu