Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Horia Stamatu
(1912 - 1989)

5 Poezii

Poezia de azi

Falstaff sau evitarea unui mit
de Nichita Stanescu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Jos cortina

Vezi toate poeziile poetului
Prolog in versuri la piesa AMANTUL ANONIM






Cind se ridica cortina, dupa cele trei semnale, s-aude dintre culise:

Un glas
Nu-i gata!
Jos cortina!
Dracul
(aparind pe scena in acest moment, face un semn cu
mina spre culise):
Lasati-o ridicata!
(Spre public)
E foarte greu s-acoperi ce-ai dezvelit odata
(La rampa)
Frumoase cuconite si domnilor va rog
Sa suportati, din treacat, un inocent prolog
De obicei, prologul e spus de-un domn in frac.
Ce-ati zice de l-ar spune, incidental, un drac?
Un drac adus pe lume de spiritul feeric
Al fanteziei, care sondeaza-n intuneric
Sa scoata la lumina imagini din
Infern, -
Un drac urit dar tinar si, mai ales, modern?
Asemeni lui
Mefisto, cu
Belzebut identic,

Desi apar pe scena, sint foarte autentic.
E drept ca nu am coarne vizibile-ndeajuns:
La fel cu dumneavoastra le port si eu pe-ascuns.
Dar nu vedeti vapaia ce-n juru-mi se revarsa
Si nu simtiti prin aer miros de piatra arsa, -
Magnetica prezenta a marelui damnat?
Sa nu va para gluma: sint drac adevarat.

De la-nceputul lumii dizgratiat pe veci,
Traind doar printre bufniti si printre lilieci,
Am nascocit pe vremuri o mie de tertipuri
Ca sa apar in lume sub diferite chipuri:
Cind sarpe, cind femeie, cind pasare, cind tap
Cu barba de calugar si piele de harap
Dind raului ispita, pacatului savoare,
Inteligentei aripi si visului splendoare,
Am invatat pe oameni cum sa traiasca bine,
Am zis: „Lasati sa vie femeile la mine",
Am instigat savantii sa caute-adevarul
Si-am indemnat pe
Eva sa savureze marul.
De-atunci exista-n lume atitea lucruri bune:
Violuri, adultere, batai, inselaciune,
Otrava, dihamita, revolverul si tunul -
De-atunci exista-n lume alcoolul si tutunul.
Pacatele-n tot locul si-au inmultit rasadul.
Cei mici - ma trag de coada; cei mari - umplura iadul.
Din adevar savantii aii faurit minciuna,
Escrocii sint mai siguri decit intotdeauna
Iar ale
Evei fiice dau buzna in livada
Din merele oprite sa faca marmelada!



De-atunci sub masca noua prin viata ma strecor.
Pe scena mare-a lumii sunt cel mai bun actor.
Si joc in mii de piese, de cum s-aprinde lampa,
in lunga-mi cariera eu m-am deprins cu rampa -
Cunosc atitea trucuri si trag atitea sfori!
Am aparut si-n teatru de nu stiu cite ori.
in
Faust bunaoara, am obtinut succese
Cu mult mai pretioase decit in alte piese,
in
Lermontov, imi place un rol de bariton.
Joc comedie bufa si-adesea - de salon.
Si-am fost si-n teatrul vostru, cu feerii nefaste,
Banalizat pe vremuri in sase acte proaste
in care este vorba, ici-colo, de-un cocos
Dar mai cu osebire eu nu-mi gasesc repros
Cind joc in redingota, pe-o scena fara trapa,
in piesa unui ungur al carui nume-mi scapa.

Da, intre drac si teatru sunt legaturi subtile
Ce nu dateaza numai de trei sau patru zile.
Caci el imi da costume, eu la nevoie - joc.
Ne-mprumutam in taina un sprijin reciproc.
Terenul imi convine: fac intrigi in culise,
Ma furisez prin toate cabinele deschise,
Cobor apoi in sala, si-n lungile antracte
Joc farse inocentei cu penele intacte.
Apar la stal in negru, la loja-n travesti.
Cucoanele adesea ma binocleaza si
Barbatii-mi fac cu ochiul
Usor, usor strabate
Prin atmosfera calda un vis de voluptate
Si fi'ndca pentru mine momentul e propice
Sa joc in adultere pe-al treilea complice,
Batrinii si gelosii mi-arunca anatema

De-aceea sper ca dracul va deveni emblema
Acestui nou spectacol la care, nechemat,
Am aparut pe scena - dar nu m-am deghizat.
Deci, onorate public, sa faci pe dracu-n patru,
Sa-mi spui acum si mie: de ce-ai venit la teatru?
E drept ca toata ziua te-nvirti ca un surub,
Si poate ca-i mai bine aici, decit la club
Avem si noi la teatru farsori ce joaca drame,
Si-n fiecare loja cite-un brelan de dame;
E plin de fanti parterul si, dupa cum vedeti,
Avem la galerie exolfe si valeti;
Balcoanele sint pline de carti amestecate;
Avem in fundul salii o-ntreaga facultate
De inimi mititele ca niste asi de cupa;
Am instalat afara un casier la crupa -Si-avem si noi un chibit ce nu cunoaste jocul:
Acela e pompierul, menit sa stinga focul.
La noi e mult mai bine decit la masa verde.
Aici un om de treaba cel mult isi poate pierde
Bastonul sau galosii, umbrela sau nevasta -Dar
citi, la urma-urmei, n-o pierd si fara asta!

Pornisem a va spune doar citeva cuvinte
Fiindca, cu vreo luna sau doua mai-nainte,
Moralitatea-n arta a fost, pe neasteptate,
O chestiune grava de actualitate;
Fiindca-n tara noastra (eminamente casta)
Nici un barbat pe strada nu scapa-o vorba proasta,
Si orice
Galatee, cind are-o aventura,
Se culca si se scoala tot cu morala-n gura, -
Ma simt in seara asta dator sa va previu

Cit este inca vreme (desi e cam tirziu,
Si, poate, multa lume a adormit in sala) -Ca piesa ce se joaca e-o piesa imorala
Cum?
Nu se scoala nimeni sa plece?
Curios!
Va jur ca teatrul nostru e-un teatru serios,
O piesa de-asta-seara, cu scene palpitante, in care este vorba de patru-cinci amante
Si de-un amant de pica,
Amantul anonim,
E-o piesa serioasa
Dar ce sa mai vorbim!
De-as intreba pe cea mai sensibila cucoana:
Vrei arta cu morala sau arta cu havana? in gind ea mi-ar raspunde: „Vreau arta cu trabuc!" Deci piesa de-asta-seara e-o piesa cu bucluc,
Dar cum nu pleaca nimeni si toata lumea tace, inseamna ca
Amantul, asa cum e, va place.
Da, stim si noi ca teatrul ar trebui sa fie
scoala de moravuri si-un leac de insomnie,
Un sfint lacas in care un spectator novice,
Cind intra sa se dreaga, nu risca sa se strice.
Mai mult decit atita: un teatru-adevarat
Ar trebui sa dreaga ce e deja stricat,
Sa fie-un fel de templu miraculos in care,
Cind intra o femeie, sa plece fata mare!
Dar ce sa facem daca un teatru ideal,
Oricit ar fi de pudic si de
National,
Nu poate cu de-a sila s-adune lumea-n sala
Si dupa ce-i ia banii, sa faca si morala.
Caci nici un om cuminte, stapin pe punga lui,
Cind are gust de pere nu cumpara gutui, -
Iar teatrul, din pacate, in lumea lui albastra,

Fiind in legatura cu punga dumneavoastra,
Cum vreti sa tina seama de prunci sau de scolari,
Cind trebuie sa fie pe placul celor mari?
S-apoi va rog sa-mi spuneti, cu gindul in trecut:
Citi dintre dumneavoastra (pe vremuri, la-nceput)
Au invatat la teatru deprinderile rele, -
Sa bea si sa fumeze, sa faca toate cele?
Cind un graunte tinar de griu sau de neghina
infige-n huma tare un virf de radacina,
Crezi c-a avut nevoie de dascal, de dadaca,
Ori a venit la teatru sa-nvete cum sa faca?
S-a suparat
Morala, si s-a scandalizat
Cind a vazut pe scena un pat, un simplu pat
Dar,
Dumnezeu ne ierte, pe altii si pe mine,
Noi n-am stiut ca patul e-un lucru de rusine!
Ce, credeti ca scolarul, oricit de guguman,
N-a mai vazut pe-acasa un pat ori un divan
Sau vreo canapeluta nevinovata care
Evoca cine stie ce intrebuintare?
Iar daca patul insusi evoca un mister,
Atunci atitea mese de pe la minister,
Ramase de pe vremuri, n-ar fi si ele oare
Cind le-am aduce-n teatru - demoralizatoare?
Doar stie toata lumea ca un barbat de stat
Se culca si pe masa, cind nu exista pat
Cind vine-o postulanta frumoasa de la tara, intreb pe
Moralescu: o lasi s-astepte afara,
Ori o poftesti, saraca, sa stea pe canapea?
Si nu stai citeodata alaturea de ea,
Ba-chiar si mai aproape?
Atunci, nici canapeaua

Sa n-o aduci pe scena, ca ti-ai gasit beleaua!
in teatrul nostru liber, e liber fiecare
Sa intre, cind arata biletul de intrare,
Dar daca nuditatea ideilor nu-i place
E liber sa se duca si sa ne lase-n pace.
Pe cite alte nuduri ce cad orizontal,
Ipocrizia pune perdele de cristal!
Chiar tu, frumoasa doamna, cu zimbetul frivol,
Tu ziua esti un inger, dar noaptea dracu gol!
Nu cautati in teatru virtuti familiare,
Nu puneti artei zgarda si visului hotare,
Lasati sa zboare-n voie usoara
Poezie, -Mai multe orizonturi!
Mai multa fantezie!
Caci e o profanare si o enormitate
S-arunci un val impudic pe biata nuditate,
Sa-mbraci in camasuta un inger de
Murillo
Si-n rochie decenta pe
Venera din
Milo.
(S-aud batai in usa.)
Cine-i acolo?
Intra!
(Regizorul apare.)
Cu cine-avem onoarea?
Regizorul
(inclinindu-se)
Noi suntem regizorul
si ne-am pierdut rabdarea,
De cind afara noaptea in falduri moi s-asterne
Iar tu indrugi pe scena atitea baliverne.
De-aceea, inainte de cele trei semnale,
Rugamu-ne fierbinte intunecimii-tale

Sa termine povestea cu mortii si cu viii
Si sa se duca unde (reverenta)
si-a intarcat copiii (Confidential)
E zece fara zece!
Dracul
(scotind ceasornicul)
E noua jumatate.
Regizorul
Asculta! in departare un orologiu bate
Vrei sa ramii tu singur aici, ca o momiie?
Ori poate vrei s-aprindem o boaba de tamiie?
Nu te-am adus pe scena sa spui
Mahabharata.
Decorurile-asteapta, actorii toti sunt gata,
Actritele, nervoase, si-au parasit cabina.
E timp sa se ridice difinitiv cortina,
C-a stat destul lasata ca o perdea
E ora cind nerabdarea creste in pieptul tuturora:
Balcoanele fac zgomot - se alarmeaza stalul
Si lojile s-agita
(Sonerie intre culise.)
Ai auzit?
Semnalul!
(il impinge treptat spre iesire.)
Piei, drace!
Dracul
Imposibil!

Regizorul
Piei, drace!
Dracul
Nu-s grabit
Regizorul
Piei, drace, ca s-aprinde lumina
(Zimbind spre public.)



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Jos cortina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani