| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Jos cortina
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Topirceanu
|
|||
| Prolog in versuri la piesa AMANTUL ANONIM | |||
|
|
|||
| Cind se ridica cortina, dupa cele trei semnale, s-aude dintre culise: Un glas Nu-i gata! Jos cortina! Dracul (aparind pe scena in acest moment, face un semn cu mina spre culise): Lasati-o ridicata! (Spre public) E foarte greu s-acoperi ce-ai dezvelit odata (La rampa) Frumoase cuconite si domnilor va rog Sa suportati, din treacat, un inocent prolog De obicei, prologul e spus de-un domn in frac. Ce-ati zice de l-ar spune, incidental, un drac? Un drac adus pe lume de spiritul feeric Al fanteziei, care sondeaza-n intuneric Sa scoata la lumina imagini din Infern, - Un drac urit dar tinar si, mai ales, modern? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Desi apar pe scena, sint foarte autentic. E drept ca nu am coarne vizibile-ndeajuns: La fel cu dumneavoastra le port si eu pe-ascuns. Dar nu vedeti vapaia ce-n juru-mi se revarsa Si nu simtiti prin aer miros de piatra arsa, - Magnetica prezenta a marelui damnat? Sa nu va para gluma: sint drac adevarat. De la-nceputul lumii dizgratiat pe veci, Traind doar printre bufniti si printre lilieci, Am nascocit pe vremuri o mie de tertipuri Ca sa apar in lume sub diferite chipuri: Cind sarpe, cind femeie, cind pasare, cind tap Cu barba de calugar si piele de harap Dind raului ispita, pacatului savoare, Inteligentei aripi si visului splendoare, Am invatat pe oameni cum sa traiasca bine, Am zis: "Lasati sa vie femeile la mine", Am instigat savantii sa caute-adevarul Si-am indemnat pe Eva sa savureze marul. De-atunci exista-n lume atitea lucruri bune: Violuri, adultere, batai, inselaciune, Otrava, dihamita, revolverul si tunul - De-atunci exista-n lume alcoolul si tutunul. Pacatele-n tot locul si-au inmultit rasadul. Cei mici - ma trag de coada; cei mari - umplura iadul. Din adevar savantii aii faurit minciuna, Escrocii sint mai siguri decit intotdeauna Iar ale Evei fiice dau buzna in livada Din merele oprite sa faca marmelada! De-atunci sub masca noua prin viata ma strecor. Pe scena mare-a lumii sunt cel mai bun actor. Si joc in mii de piese, de cum s-aprinde lampa, in lunga-mi cariera eu m-am deprins cu rampa - Cunosc atitea trucuri si trag atitea sfori! Am aparut si-n teatru de nu stiu cite ori. in Faust bunaoara, am obtinut succese Cu mult mai pretioase decit in alte piese, in Lermontov, imi place un rol de bariton. Joc comedie bufa si-adesea - de salon. Si-am fost si-n teatrul vostru, cu feerii nefaste, Banalizat pe vremuri in sase acte proaste in care este vorba, ici-colo, de-un cocos Dar mai cu osebire eu nu-mi gasesc repros Cind joc in redingota, pe-o scena fara trapa, in piesa unui ungur al carui nume-mi scapa. Da, intre drac si teatru sunt legaturi subtile Ce nu dateaza numai de trei sau patru zile. Caci el imi da costume, eu la nevoie - joc. Ne-mprumutam in taina un sprijin reciproc. Terenul imi convine: fac intrigi in culise, Ma furisez prin toate cabinele deschise, Cobor apoi in sala, si-n lungile antracte Joc farse inocentei cu penele intacte. Apar la stal in negru, la loja-n travesti. Cucoanele adesea ma binocleaza si Barbatii-mi fac cu ochiul Usor, usor strabate Prin atmosfera calda un vis de voluptate Si fi'ndca pentru mine momentul e propice Sa joc in adultere pe-al treilea complice, Batrinii si gelosii mi-arunca anatema De-aceea sper ca dracul va deveni emblema Acestui nou spectacol la care, nechemat, Am aparut pe scena - dar nu m-am deghizat. Deci, onorate public, sa faci pe dracu-n patru, Sa-mi spui acum si mie: de ce-ai venit la teatru? E drept ca toata ziua te-nvirti ca un surub, Si poate ca-i mai bine aici, decit la club Avem si noi la teatru farsori ce joaca drame, Si-n fiecare loja cite-un brelan de dame; E plin de fanti parterul si, dupa cum vedeti, Avem la galerie exolfe si valeti; Balcoanele sint pline de carti amestecate; Avem in fundul salii o-ntreaga facultate De inimi mititele ca niste asi de cupa; Am instalat afara un casier la crupa -Si-avem si noi un chibit ce nu cunoaste jocul: Acela e pompierul, menit sa stinga focul. La noi e mult mai bine decit la masa verde. Aici un om de treaba cel mult isi poate pierde Bastonul sau galosii, umbrela sau nevasta -Dar citi, la urma-urmei, n-o pierd si fara asta! Pornisem a va spune doar citeva cuvinte Fiindca, cu vreo luna sau doua mai-nainte, Moralitatea-n arta a fost, pe neasteptate, O chestiune grava de actualitate; Fiindca-n tara noastra (eminamente casta) Nici un barbat pe strada nu scapa-o vorba proasta, Si orice Galatee, cind are-o aventura, Se culca si se scoala tot cu morala-n gura, - Ma simt in seara asta dator sa va previu Cit este inca vreme (desi e cam tirziu, Si, poate, multa lume a adormit in sala) -Ca piesa ce se joaca e-o piesa imorala Cum? Nu se scoala nimeni sa plece? Curios! Va jur ca teatrul nostru e-un teatru serios, O piesa de-asta-seara, cu scene palpitante, in care este vorba de patru-cinci amante Si de-un amant de pica, Amantul anonim, E-o piesa serioasa Dar ce sa mai vorbim! De-as intreba pe cea mai sensibila cucoana: Vrei arta cu morala sau arta cu havana? in gind ea mi-ar raspunde: "Vreau arta cu trabuc!" Deci piesa de-asta-seara e-o piesa cu bucluc, Dar cum nu pleaca nimeni si toata lumea tace, inseamna ca Amantul, asa cum e, va place. Da, stim si noi ca teatrul ar trebui sa fie scoala de moravuri si-un leac de insomnie, Un sfint lacas in care un spectator novice, Cind intra sa se dreaga, nu risca sa se strice. Mai mult decit atita: un teatru-adevarat Ar trebui sa dreaga ce e deja stricat, Sa fie-un fel de templu miraculos in care, Cind intra o femeie, sa plece fata mare! Dar ce sa facem daca un teatru ideal, Oricit ar fi de pudic si de National, Nu poate cu de-a sila s-adune lumea-n sala Si dupa ce-i ia banii, sa faca si morala. Caci nici un om cuminte, stapin pe punga lui, Cind are gust de pere nu cumpara gutui, - Iar teatrul, din pacate, in lumea lui albastra, Fiind in legatura cu punga dumneavoastra, Cum vreti sa tina seama de prunci sau de scolari, Cind trebuie sa fie pe placul celor mari? S-apoi va rog sa-mi spuneti, cu gindul in trecut: Citi dintre dumneavoastra (pe vremuri, la-nceput) Au invatat la teatru deprinderile rele, - Sa bea si sa fumeze, sa faca toate cele? Cind un graunte tinar de griu sau de neghina infige-n huma tare un virf de radacina, Crezi c-a avut nevoie de dascal, de dadaca, Ori a venit la teatru sa-nvete cum sa faca? S-a suparat Morala, si s-a scandalizat Cind a vazut pe scena un pat, un simplu pat Dar, Dumnezeu ne ierte, pe altii si pe mine, Noi n-am stiut ca patul e-un lucru de rusine! Ce, credeti ca scolarul, oricit de guguman, N-a mai vazut pe-acasa un pat ori un divan Sau vreo canapeluta nevinovata care Evoca cine stie ce intrebuintare? Iar daca patul insusi evoca un mister, Atunci atitea mese de pe la minister, Ramase de pe vremuri, n-ar fi si ele oare Cind le-am aduce-n teatru - demoralizatoare? Doar stie toata lumea ca un barbat de stat Se culca si pe masa, cind nu exista pat Cind vine-o postulanta frumoasa de la tara, intreb pe Moralescu: o lasi s-astepte afara, Ori o poftesti, saraca, sa stea pe canapea? Si nu stai citeodata alaturea de ea, Ba-chiar si mai aproape? Atunci, nici canapeaua Sa n-o aduci pe scena, ca ti-ai gasit beleaua! in teatrul nostru liber, e liber fiecare Sa intre, cind arata biletul de intrare, Dar daca nuditatea ideilor nu-i place E liber sa se duca si sa ne lase-n pace. Pe cite alte nuduri ce cad orizontal, Ipocrizia pune perdele de cristal! Chiar tu, frumoasa doamna, cu zimbetul frivol, Tu ziua esti un inger, dar noaptea dracu gol! Nu cautati in teatru virtuti familiare, Nu puneti artei zgarda si visului hotare, Lasati sa zboare-n voie usoara Poezie, -Mai multe orizonturi! Mai multa fantezie! Caci e o profanare si o enormitate S-arunci un val impudic pe biata nuditate, Sa-mbraci in camasuta un inger de Murillo Si-n rochie decenta pe Venera din Milo. (S-aud batai in usa.) Cine-i acolo? Intra! (Regizorul apare.) Cu cine-avem onoarea? Regizorul (inclinindu-se) Noi suntem regizorul si ne-am pierdut rabdarea, De cind afara noaptea in falduri moi s-asterne Iar tu indrugi pe scena atitea baliverne. De-aceea, inainte de cele trei semnale, Rugamu-ne fierbinte intunecimii-tale Sa termine povestea cu mortii si cu viii Si sa se duca unde (reverenta) si-a intarcat copiii (Confidential) E zece fara zece! Dracul (scotind ceasornicul) E noua jumatate. Regizorul Asculta! in departare un orologiu bate Vrei sa ramii tu singur aici, ca o momiie? Ori poate vrei s-aprindem o boaba de tamiie? Nu te-am adus pe scena sa spui Mahabharata. Decorurile-asteapta, actorii toti sunt gata, Actritele, nervoase, si-au parasit cabina. E timp sa se ridice difinitiv cortina, C-a stat destul lasata ca o perdea E ora cind nerabdarea creste in pieptul tuturora: Balcoanele fac zgomot - se alarmeaza stalul Si lojile s-agita (Sonerie intre culise.) Ai auzit? Semnalul! (il impinge treptat spre iesire.) Piei, drace! Dracul Imposibil! Regizorul Piei, drace! Dracul Nu-s grabit Regizorul Piei, drace, ca s-aprinde lumina (Zimbind spre public.) |
|||
Pune poezia Jos cortina pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |