| Leul s-a-mbracat odata intr-o piele de magar,
 Sa colinde tara toata
 Din hotar pina-n hotar,
 Ca sa vada cum se poarta lupii (marii dregatori)
 Cu noroadele-i blajine de supusi rumegatori.
 Deci, trecind el intr-o seara la o margine de cring
 Ca un biet magar nating,
 Niste lupi, cum il vazura, se reped la el pe loc
 Si-ntr-o clipa il insfaca, gramadindu-l la mijloc.
 -
 Stati, miseilor!
 Ajunge, - ca va rup in dinti acusi! (Striga leul, aparindu-si pielea cea adevarata.)
 Astfel va purtati voi oare cu iubitii mei supusi?
 Lupii, cunoscindu-i glasul, indarat s-au tras pe data,
 Si de frica se facura mici, ca niste catelusi. -
 O, maria-ta!
 Iertare!
 Zise cel mai diplomat, -Semanai asa de tare
 C-un magar adevarat!
 
 |