| Ah, razboiul blestemat
 Cate vaduve-a lasat
 In durere si cati prunci
 Au ramas orfani de-atunci!
 Dar cand stai sa te gandesti,
 Toate cele pamantesti
 Sunt ca umbra norilor,
 Ca mireasma florilor.
 Nu-i mirare ca, de-atunci,
 Au crescut sarmanii prunci
 Si vad inca soarele
 Toate vaduvioarele
 Doar pe mortii din razboi
 Putreziti in vant si-n ploi
 N-are cine-i intreba
 Daca-s fericiti ori ba.
 
 |