| I 
 Cine-ar putea sa-mi spuna
 Cati secoli au trecut
 De-o luna.
 De cand nu te-am vazut?
 Salcamii plini de floare
 Se uita lung spre sat,
 Si-n soare
 Frunzisul leganat
 Le-atarna ca o barba
 Acolo mi-am gasit
 In iarba,
 Culcusul favorit.
 Acolo, ca intr-un templu,
 De-atatea dimineti
 Contemplu
 O tufa de scaieti.
 
 Pe cand departe in zare.
 Mirat ca un copil.
 Rasare
 Un astru inutil
 
 II
 
 Iubito, fara tine incepe-o noua zi
 Dar cine
 Le poate socoti'.'
 Ca zilele-n restriste
 Se-nalta si apun
 Ca niste
 Baloane de sapun.
 Cu mainile sub tampla
 Cum stau asa culcat,
 
 Se-ntampla
 Un fenomen ciudat:
 Privirea mea distrata,
 Prin negre ramuristi
 Mi-arata
 Doi ochi adanci si tristi,
 Si-n orice strop de roua
 Vad doua brate, mici
 Ca doua
 Picioare de furnici.
 Dar daca o lacusta
 Din verdele talaz.
 Robusta
 Inii sare pe obraz.
 Din ochii mei dispare
 Mirajul interpus.
 
 Pe care
 L-am zugravit mai sus,
 Si-n ochii mei deodata,
 Ca-n alte dimineti,
 S-arata
 O tufa de scaieti
 
 III
 
 Acum natura-ncepe
 Cu tainicul ei glas
 Din stepe
 Sa cante-ncet pe nas.
 Prin ierburile crude,
 Sub cerul fara fund,
 S-aude
 Un bazait profund
 Si pana la amiaza,
 Pamantul incropit
 Vibreaza
 Adanc si linistit
 Sunt gaze si ganganii
 Ce sar si fac mereu
 Matanii
 Cand trec prin dreptul meu,
 Si-mpreunandu-si zborul,
 In ierburi isi ascund
 Amorul
 Multiplu si fecund.
 Departe, pitpalacul1 Se cearta cand si cand
 
 Cu macul
 Salbatic si plapand.
 
 IV
 
 Si-n vremea asta, oare, -Cand eu visez mereu
 La soare, -Ce face dorul meu?
 Iubirea mea nebuna
 De-abia trezita-n zori
 Aduna
 Manunchiuri mari de flori.
 Se-ntreaba - ce sa faca?
 Si far-a pregeta
 Ea pleaca intins, la casa ta.
 Si nici nu bagi de seama
 Cum pasul ei usor
 Cu teama
 Se urca pe pridvor
 Atunci2 tresari deodata
 Si parca-ti pare rau.
 Mirata,
 Te uiti in jurul tau
 Dar-' ea-ntr-un suflet vine,
 Cu parul desfacut,
 La mine.
 Sa-mi spuie ce-a facut
 Asa, spre zarea larga.
 Pe zi de-atatea ori
 
 Alearga
 Pe drumuri lungi de
 Hori.
 
 V
 Tarziu, cand peste lanuri
 Coboara spre campii
 Noianuri
 De umbre argintii;
 Cand luminosul crainic,
 Luceafarul stingher
 Si tainic
 S-aprinde iar pe cer
 Si cu lumina noua
 
 Sclipeste ca un strop
 De roua
 Pe varful unui plop,
 Iubirea mea fugara
 De-abia s-a linistit.
 Si-afara,
 Ca un copil trudit,
 Pe-un maldar de sulfine,
 Cu cel din urma gand
 La tine,
 Adoarme suspinand
 
 |