Convorbire nopturna

C`nd natura dormiteaza in tuneric cufundata,
C`nd tac toate, numai grija privegheaza-n a me minte.
Deseori vorbesc cu Tine, ale lumilor parinte,
Ce in ceri =i-n al meu cuget e=ti de fa a totodata.
Impetritul ce in s`nu-mi vazu barbara sageata
A fugit, iar omul cel bun, de m-a pl`ns, pa=i-nainte.
Numai tu, duioase foarte, auzi l`ngede-mi cuvinte,
In alegi secret suspinul =-intinzi m`na indurata.
Deseori cred fiii lumei ca-ntristarile-mi profunde
Numai de l-a mele patimi, din ambi ie dereaza,
Precum valuri intartate se inform din line unde.
Amar! Mult mai grea fortuna impregiurul meu domneaza,
Ce amenin a a patriei viitorul s-acufunde,
Daca Tu, o, indurate, neputin ei nu-i fi paza!