Inving`nd r`ul cursului oprele, 
Nu simte alt dor, ce-a se grabi la mare, 
Nu-i s`nt c`mpii, nici reduri de-nfr`nare, 
Macar ca-s m`ndre aceste =i acele. 
La to i copacii =i noua floricele 
In limba sa de-a zice adio, se pare, 
Si t`nguind cu dulce murmurare, 
Sosind la unde tot se pierde-n ele. 
Eu care-n doua a stelelor lumine 
Vad chiar minuni, ce-s mai presus de fire, 
Numai trec`nd privesc la alte zine. 
Spre Dafne zboara aprins-a me g`ndire, 
Si ajung`nd l-a ei lumini senine, 
Piere-n a lor noian de fericire. 
 |