La moartea parintelui meu - elegii

Unde tristul vers afla-voi, d-unde voi lua cuvinte
Sa espun a mea durere =-acel pl`ns in care inot?
Amar mie, soarta cruda, am pierdut pe-al meu parinte
Sarimanii m`ng`ierea, iar Moldova-un patriot!
Al bisericei podoaba, el fu amvonei m`ndrie,
C`te ori prin bl`nde zise, prin cuv`nt invingator
Storcea de la inimi crude lacrimi de induio=ie
Si-nfr`na pornirea oarba a-nvitatului popor!
C`nd tuna preste Moldova a resbelului furtuna,
Ce omoruri, prazi =i lacrimi in ara a semanat,
C`nd lucea preste ruine crunta-Asiei Semiluna,
El cu crucea =i cuv`ntul un tirumf s`nt a purtat.
Intru fapte laudate =i virtu ile marite
Sim itorul nobil cuget de vapaie-aprins i-a fost.
Pentru muzile rom`ne a lui case umelite
Si strainului nemernic era purure-adapost.
Din a Proniei chemare, ce pre om a pus aice
Sa lucreze impreuna catra scopul ei cel s`nt,
Indrepta el pe junimea intru calea cea ferice,
Ce conduce l-alta via a prin tunericul morm`nt.

Consacra bunul parinte a lui zile mai senine,
Cu furtuna bat`nd lupta pe-al vie ei ocean;
Ca pre fiii sai sa creasca, n-a cru at nice pre sine,
Cum cu propriu s`nge-adapa pe-ai sai fii un pelican.
Daca din a sale p`rge, macar p-un singur graunte
Cuv`ntatu-l-au de bine induratul Dmnezeu,
Trist, dar plin de cuno=tin a, rog cu umelita frunte:
Deie-i ceriul lin rapaos, mie-nsufle-mi g`ndul sau!