La con ertul dat in Ia=i pe Teatrul nou,
in ianuarie
Din cea zi de c`nd Orfeos, marit zeu de armonie,
Pe-alauta-nc`ntatoare armul tracic rasuna
Si in éstazul sim irei fiare, codrii =i par`ie
Prin virtutea melodiei imbl`nzindu-i fermeca,
Nu sunase p`na astazi in a Istrului c`mpie
Mai puternic viers de-acela ce produce lira ta,
De-unde nevazutul Demon un r`u varsa de magie
Preste inimile noastre ce-s rapite-n unda sa.
De ai trece-n alta lume ca sa-nvii pe Euridice,
De-ai pluti, nou argonauta, catra Colhos fabulos,
Pe furtuna-i infr`na-o =i pre tartar ai supune.
Dar menirea ta-i mai nalta, a ta soarta-i mai ferice,
Pronia prin al tau organ imnul cel armonios
Care ingeru-n ceri c`nta pre pam`nt va sa rasune!
|
