Osanditul in groapa ocnelor

Sau viersul m`ndru-a doinelor
Aici nu mai patrunde!
A me zi-ncep facliile
Ce munca-mi lumineaza,
Pre ea o str`ng sudoarile
Ce stratu-mi roureaza.
N-aude-aice inima
Cuv`nt de vro placere,
Si raza m`ntuirilor
Din ambe lumi imi piere!
Blastamul companionilor
De crime =i de soarte
Mi-i m`ng`ierea singura
In via a =i in moarte.
A=a-n genunea ocnelor
Un os`ndit suspina,
Deodata c`nd tunericul
Razbate o lumina.
S-un son din sfera ceriului,
Cu dulce armonie,
Prin buza Domnitorului
Rasuna-n vizunie:
Poarte obeze crimenul,
Dar omului, sa vie
In bra ele virtutei iar,
Deschisa calea-i fie!