Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Mi-ai dat, batrane-o iarna de Nita Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarta de copac ce n-a ajuns sa sada cuminte-n tintirim la capatai de fata ori de poet sarac.
O moara cu o garla curgand parca din veac si-o roata care misca uimiri si stravezimi si macina secunda pe care o traim, o moara de zapada cu nimenea in prag.
O moara. O ajungem si i ne spovedim -sarea de lins a iernii de s-a-ntamplat sa fim cand bulgare de sare ni-i chipul mohorat
si asfintind in moara lui Nita Nicodim -usor ne pare graul ce ne-a-ngropat incat cand il simtim la glezne el ne-a trecut de gat
Pune poezia Iernile picturilor naive pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.