Domnilor alegatori, ma rog sa fiu ascultat,
Si dupa ce m-ati citi ma rog sa fiu deputat.
Caci am cuvinte sa cred ca la Divanul ad-hoc,
Bine lumii o sa fac si rol nobil o sa joc,
Dupa cum puteti vedea
Din marturisirea mea.
Inca pana-a nu ma naste, eu am fost patriot mare,
Si dupa ce m-am nascut
Pentru ale noastre drepturi am luptat fara-ncetare
Pana intr-acest minut.
Cunoscand ca intr-o tara fericirea generala
Se compune totdeauna din acea particulara,
Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefsoare,
Am imbogatit eu statul, cumparandu-mi mosioare,
Iar guvernul ce vazuse vrednicia si talentul,
Imi da ranguri pe tot anul, siluind Regulamentul ,
Pe cand multi pacatosi altii, lipsiti de capacitate,
Servind tarii din pruncie stau cu buzele umflate.
Apoi cand straine armii tara noastra ocupara,
De la cine inlesnire intru toate ele-aflara?
Cine pentru zece care a facut ades cinci sute,
Numai ca sa nu se-ntample s-auz vorbe neplacute?
Cand era in lipsa tara, sub a mea ispravnicie,
Am tinut-o eu cu grane precum fiecine stie.
Apoi daca neplatite au ramas prin multe sate,
Daca eu la socoteala le-am trecut ceva-ncarcate,
Am facut-o-n constiinta, de iubirea omenirii,
Numai spre a ma deprinde cu regula inmultirii.
Las deoparte ale mele osteneli si cheltuiala,
Caci imi place a le crede nepuse la indoiala,
Caci aceasta mai cu seama fu rezonul cel mai mare,
Pentr u care azi Europa, foarte recunoscatoare,
Dupa lupte sangeroase incheind tratat de pace,
Hotari pe Romania fericita a o face.
Pe aceste dar temeiuri, frati romani, eu va cer votul,
Si la cauza cea sacra azi ma devotez cu totul.
Apoi daca dupa-aceste mai aveti cumva dorinta
Sa v-arat printr-o programa care e a mea credinta,
La Divan ce voi sustine, va pot da incredintare
Ca unirea o cred sfanta, c-o voi cere cu-nfocare;
Caci marindu-se pamantul, lefile poate vor creste;
Insa print strain nu-mi place, caci nu stie romaneste;
Si cand slujbe ii vom cere el deloc n-o sa priveasca
De suntem boieri sau tinem de vreo casa boiereasca,
Ci de-avem talent, virtute, merite sau probitate,
Calitati din asta lume, foarte grele si ciudate;
Pentru cea mai mica vina, ce o va numi hotie,
Ne vom vedea prin gazete, poate si la puscarie.
Protejati ca si protectori, toti vom fierbe intr-o oala
Si-a strainului domnire tarii ii va fi fatala;
Si religia vom pierde si vom uita romaneste,
Ca in Grecia moderna unde azi vorbesc nemteste.
Pe cand unul dintr-ai nostri, domn de vita romaneasca,
Tot mai lesne o sa ierte slabiciunea omeneasca.
Nu-l voi insa ereditar, caci a tarii veche lege
Pe domn chiar si din opinca ne da voie a-l alege;
Si asa cu chipu-acesta deloc nu e de mirare
Daca chiar si noua randul ne-o veni din intamplare.
Autonomia-mi place, o voi cum e scrisa-n carte,
O cer pentru tara-ntreaga, dar si pentru mine-n parte;
Adica in orice cazuri sa urmez eu cum imi place,
Fara a putea guvernul observatie a-mi face.
Cat pentru guvern si forma-i cea constitutionala,
Vrand sa ma declar de-acuma, simt o mare indoiala:
Caci, vorbind drept, nu stiu bine ast cuvant ce va se zica
Si in loc de bine tarii sa nu-i fac mai rau mi-e frica.
Daca, cum mi-a spus un dascal cu destula pricopseala,
Un guvern in constitutii e supus la socoteala,
Daca adunari sau cameri pot vorbi fara-a se teme,
Astea n-or sa ne aduca decat pierdere de vreme,
Decat lupte fara margini si dezbateri incurcate,
Care plac junimii noastre cei cu capete stricate.
Trebile cu vechea for ma nu cerc nici o-mpiedicare,
Si-un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare.
Dupa-aceste dar cuvinte, frati romani ce ma-ntelegeti,
Puteti fara de sfiala la Divan sa ma alegeti,
Caci sa nu fiti la-ndoiala, va voi face treaba buna,
Si-mi veti multumi odata daca-mi veti cadea pe mana.
Iar pana sa vie vremea sa vedeti asta minune,
Sunt supusul dumneavoastra si ma-nchin cu plecaciune.
