Prietesugul si amorul

Zace vested pe tulpina,
Dupa ziua de viata.
Dar caci iarna si durerea
Sunt conditia vietii,
Trebuie sa las placerea,
Bunurile tineretii?
Caci zambirea-ti gratioasa
Vremea o sa ti-o rapeasca,
Trebuie, cat esti frumoasa,
Nimeni sa nu te iubeasca?
Asa cum mirosi o floare,
Care trece, care moare,
Care maine n-o gasesti?
Primavara,-a ei zambire,
De ce-nvie-a ta simtire,
Iarna nu ti-o-nchipuiesti?
O, asculta-ma, dorita,
Scumpa, draga Emilie!
O zi buna, fericita,
E o parte din vecie.
Vezi, placerile usoare,
Imprejurul tau unite,
Dantuiesc fara-ncetare,
De amor povatuite:
Te-mpresor cu multumire,
Fiecare ti se-nchina,
Si amorul cu mahnire
Te priveste si suspina.
Da-le, da-le ascultare;
Pentru tine adunate,

Sub colore de mirare,
Vor sti lumea sa-ti arate.
Pana n-ajungi timpul rece,
Bucura-te de natura:
Apoi cand vremea va trece
Peste-a inimii caldura,
Cand din hora incantata,
Ce viata ta cuprinde,
Cu o fata intristata,
Gratiile s-ar desprinde
Cand odata si-or lua zborul
Tinerete, bucurie,
De-i pofti atunci amorul,
L-om numi o nebunie:
Iti voi fi prieten, frate,
Iti voi fi orice iti place,
Si de lume si de toate
Impreuna ne-om desface.