Anei si lui Constantin Robu
Asa o stim, asa e mama:
Se multumeste cu putin
Hranindu-se mai mult cu painea
Rabdarii, dorului divin.
Traim un timp de mare zbucium,
Si-atat si eu ma odihnesc
Cat mai aud cuvantul mumei
Si cat in ochii ei privesc.
Sunt multe sarbatori pe lume.
Le-avem intregi ori un crampei
O nesfarsita sarbatoare
Sunt ochii mamei, vorba ei.
Des, tot mai des ma fura anii
Copilariei ce s-a dus.
Scriam pe-omat al mamei nume
Ce imi parea venit de Sus
Iar pe al painii tainic abur
Venea si il scria Isus.
|