Eu, Doamne, lucruri
Stiu ca n-am facut prea multe.
De Tine am
Tot rezemat cuvintele -
Atata.
Le-am invatat tacerea Ta
Sa o asculte
Si-asupra tainelor
Sa nu ridice bata.
Din pesterile noi,
Scotandu-le, pe rand, afara,
S-au minunat cand
Se vazura-n cer rasfrante.
Si plansera de bucurie
Cand aflara
Ca sunt cuvinte romanesti
Si pot sa cante.
Asa! Asa precum
Luminile preasfinte
Din soare curg pe lumi
Si timpul il masoara,
Astfel din muzica
Si din stravechi cuvinte
S-a revarsat pe locul ei
Aceasta Tara.
Acum, cand glasul iernii II aud in toamne, Nu voi marirea lumii Vestedul ei laur, Ci-apropie-ma Tie Pe de-a-n-tregul, Doamne, Sa ma topesc in corul Stelelor de aur.
|