| Pamantiile, tu cel de glorii, Te caut prin stravechi istorii,
 Ca-n vremea noastra, de acuma,
 Ce-a mai ramas din tine?
 Huma!
 Doar huma cu de aur fire,
 Ce, de atata siluire,
 Degraba nici pe ea, o,
 Doamne,
 N-o vom cunoaste-n veri si toamne
 Ridica-te din suferinta
 Si din cazona umilinta!
 Ridica-te,
 Basarabie,
 Trecuta prin foc si sabie,
 Batuta, ca vita, pe spate,
 Cu biciul legii strambate,
 Cu lantul poruncitoarelor strigate!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 
 Tu, preschimbata intr-o mina
 De sfecla si de nicotina
 In care sunt inmormantate
 Vieti de sora si de frate,
 Tu, preschimbata intr-o ferma
 
 In care-o mana dura, ferma
 Se vara pan' la cot si-nhata
 Tot ce-am muncit de dimineata,
 Ridica-te din suferinta
 Si din cazona umilinta!
 
 Ridica-te,
 Basarabie,
 Trecuta prin foc si sabie,
 Batuta, ca vita, pe spate
 Cu biciul legii strambate,
 Cu lantul poruncitoarelor strigate!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 
 Tu, preschimbata intr-o gara
 In care cine vrea coboara,
 Prin care cine vrea se plimba
 Scuipand in datini si in limba.
 Schimbata crud de minti demente
 In cruce de experimente:
 Iti bat piroane-n maini, picioare,
 Te stingi si parca nu te doare.
 Ridica-te din suferinta
 Si din cazona umilinta!
 
 Ridica-te,
 Basarabie,
 Trecuta prin foc si sabie,
 Batuta, ca vita, pe spate
 Cu biciul legii strambate,
 Cu lantul poruncitoarelor strigate!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 Ridica-te!
 
 
 |