Sunt

De trunchi se scarpina leprosii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea in chip de lira,
Nascuta intr-o vreme cruda.
Caznitul suflet o admira,
Betivul peste ea se uda.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe fata preoti o saruta,
Pe spate scarnave cuvinte
Insira golanimea bruta.
Sunt o albina truditoare
„Fardata“ cu polenul Lunii.
Ma ponegresc mereu laidacii
Rujati cu rosul Uniunii.
Sunt, poate, insusi viitorul
Poporului cu chip de salce
Pe care-l mai invata chiorul
Pe unde si-n ce fel sa calce.
Sunt cel ce vrea sa cante-n Piata
A libertatii dulci prescura,
In gura c-un baston de guma,
Cu un calus cazon in gura.
Sunt pata cea de sange, zisa
Republica Moldoveneasca

Ce-n loc sa friga ucigasul,
Incearca vesnic sa-i zambeasca.
Sunt dorul care zboara peste
Zagaz si apa inspumata
Un fel de trista libertate
Cu lacrimi mari incoronata.
Sunt Prutul singur si istoric,
Ghimpata sarma il raneste.
Il suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvoraste.
Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poti s-o-nabusi, nici s-o sperii
Chiar daca-ar fi acoperita
Cu-o mie una de Siberii.