| De la ferestrele cazarmei priveam in serile de mai Cum, indoindu-i arcul in departarea lina,
 Cu luna te diademai,
 Cum, pe-asfintitul zilnic si schimbator de-apururi, iti profilai inaltele contururi
 De aur si rugina.
 Cum degete dibace, pline de migaleli si poezie.
 Puneau praf rar de fildes, de creta si de-orez
 Pe-un cer de tipla stravezie,
 Cum semiluna, - geana pierduta de-o cadana -Plutea ca-n basme otomane pana
 Lua simbol de crez
 in cate feluri fermecate se ridica pe ceruri zarea  Ne da apusul ceea ce nu ne da robia:
 Naluca, zborul, departarea  Ardeau atatea pajisti in vatra inserarii.
 In aerul supus dezgranitarii
 Plutea melancolia.
 Nelamurita si bogata, o, tara a fagaduintii,
 Canta in tine pieptul - o, dor de libertate,
 Scrasneau in tine dintii  Dar flamurile negre stergeau in urma cerul
 Si ramaneai, oras, doar
 Temnicerul
 Sub largi bolti desertate
 
 |