MEMNON, 4

Vezi toate poeziile poetului



Nici o inima nu se cuteaza
urmarindi-mi acrobatiile
nici o gura nu surade
urmarind o moarte atat de gratioasa
Poetii vorbesc incet
au glasul lor care se aude in chioscuri
de singuratate

si copacii care-i umbresc au frunze de argint
Auzi banca suspinelor tale se departeaza
de taramul acesta plin de scoici
fumegand culori ireale
Urmele noastre in mal
sunt mai triste decat orice singuratate
De ce ai plecat din mine ca un fluture
din crisalida moarta,
ca sa-mi luminezi amintirile clar?
alfabetele noastre diferite
inchideau semne care spuneau
acelasi lucru
Dar niciodata nu le-am putut citi
Mana ta tesuta din fulgere
nu incheaga apele si nu dezleaga nimic
Doar panza de paianjen in care ma sbateam
era impletita din degetele tale
Pune degetul usor pe buze
Si spune pestilor sa taca
Ma duc in fundul apei sa dorm
Somnul pe care niciun imparat
nu l-a dormit vreodata


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia MEMNON, 4 pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani