| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe drumul de lauri de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
O zi si o noapte de primavara la vacaresti
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Iancu Vacarescu
|
|||
|
|
|||
| Se intinde o cimpie De subt poale de Carpati, Cimp deschis de vitejie La romanii laudati ; Surpaturi sint de o parte, D-un oras ce a domnit * ; O girlita-ncoaci desparte Un cring foartc-nveselit. Acolo am eu cascioara, Pe un virf de delisor ; Curge-n valc-i o apsoara Murmurind incetisor. Inpotriva smaltuite Dealuri altele se vad, S-in vilcelile-nflorite Miei pasc, alerg, se joc, sad. Lasind ale lumei mare Cinsti, nadejdi si fumuri seci, Amagiri cu-ncredintare, Vrajmasi calzi, prieteni reci ; Acolo cu sanatatea, Cu odihna insotit, Toat-a vietii bunatatea Dobindeam eu immultit. Cind la vie, la gradina, Cind la cimp, de multe ori, Cu o munca prea putina Pilda dam la muncitori. Cind cu mreji amagitoare Vii prindeam pasari din zbor ; Cind prin tevi fulgeratoare, Cu plumb le-azvirleam omor. Cind cu ciinii, prin padure, Vulpe, iepure fricos, Lupul naravit sa fure il raneam mai cu prisos. Trageam multi din lacuinta Ce-au adinc l-al apei fund i ; Citi, dind la-nsalari credinta, Unditi lesne ii patrund. Munca, lupta, calarie, Jocuri, umblete pe jos, Ma-ntareau cu veselie Si-mi dau-nvederat folos. Curatia si masura Masa mea impodobea, Multumea stomah, ochi, gura ; Dar ma satura d-abia. Muzele, ce-mi sint dragi foarte, Aveau ceasul hotarit, Cind cu cei carii n-au moarte M-intilneau numaidecit. Cu nespusa lor dulceata Mintile mi le-mmulteau ; Mina, duh, ochi, limba, viata, Toate mi le-nsufleteau. Atunci cu incredintare Desluseam un veac mai bun ; Cu a carui asteptare Raul oamenii supun. D-amarunt privind natura, Planeti, rasarit, apus, Stam gindind : Asa faptura Cine-ar fi-nvirtind de sus ?! Cita slava se cuvine La unul ca el, i-o dam ! S-insumi multumit cu mine Ma duceam si ma culcam. Dormind astfel intr-o noapte Somnu-ntii, ca vre un ceas, Ma destept, inteleg soapte, Simt ca de copil e glas. Strigind intreb : - Cine este ? Cine-aicea s-a bagat ? Cine-aici fara de veste A-ndraznit de a intrat ? Ma uit !Ce sa vaz ? Minune ! Preaciudat un copilas, Fricos cere iertaciune, Se roaga sa-i dau lacas. Vaz in spate-i arepi smulte, Port frumos, dar sfisiat; Gata el sa-mi spuie multe, Eu, de somn ingreuiat, - Las' - ii zic - om vorbi rniine, Acum culca-te, de vrei, De ti-e foame, iata piine ; Apa, vin, de-i vrea sa bei. - Dragul meu ! d-acestea toate - Zice el - iti multumesc ; Ti-e somn, vaz ; dar, de se poate, Oaresce am sa-ti vorbesc. - Cit de mic sint, vezi prea bine, Nici beau, nici maninc, nici dorm, Si acei ce sint cu mine Prea putine ori adorm. Somnul, celor care place, E vrajmas omoritor, El ii face-n veci de zace S-a mai multa viata mor . Eu pe tine cu placere Poci sa te tiu tot destept ; S-orice-i vrea-ti dau far-a cere, Sa te rogi, mult, nu astept. Vorbind nu stiu ce vraji face, Somnul vaz ca mi-a pierit ; De unde dormeam in pace. imbracat m-am pomenit. Tot spre el, nevrind, ma poarta Un puternic nu stiu ce ! Ce-al ticnitei mele soarta Fir, cind el veni, taie. Frumos cauta, imi zimbeste, Mi-e drag, il iubesc mai mult. C-o blindete el vorbeste, D-as vrea tot ca sa-l ascult. Zice : - Aici nu este locu Unde poci eu ca sa-ti spui Cine sint, la ce norocu Ma facu sa ma supui. Binisor ma ia de mina, S-intr-o clipa m-aflu eu In cringsor, unde-o fintina Curgind face helesteu. Pe acelui unda lina A noptii faclie stind indoita da lumina Din oglinda-i s-intorcind. Pe cer, mii de mii de stele Semanate straluceau ; La cimp focuri de surcele De departe vapaiau. Briliant varsa cu fala Al fintinei viu susur ; O tacerej o luceala Preste tot domnea-mprejur. Firei, glasul cintaretii, Blindei, dulci privighetori, Spunea-n toarcerea verdetii S-a luminei dupa nori. Apoi doru-i venea-n minte. Ea de jale se spargea, Nevorbind spunea cuvinte Ce simtirea atingea. Infoca, spuindu-si tingu, Sub ea un copaci stufos, Ce de-nalt stapinea cringu, Ne-a dat razem sezind jos. Ast loc, el, si vreme-alege, Astfel incepind vorbi : - Ca e cea mai veche lege Pe pamint ca-n cer, vei sti, Cu placeri, sau cu durere, Cite traiesc, vor, nu vor, Curind ori cu-ntirziere Stapinite-a fi d-Amor. Amor care dumnezeii il slavesc de Dumnezeu, Ce-nblinzeste tigrii, leii. S-inalta pe om sint eu. Cite-a facut biruinte, Cite jocuri, cui, mi-a spus ; Cum ia Joi-nchipuinte ; Ercule cum umple fus . - Slava - zice - indestula Nici o slava nu-mi era, Al meu brat viteaz, de hula, Pretutindeni m-apara. Iar acuma far-a prinde Eu de veste nicidecum, Fara arcu a-mi intinde, Fugar m-am trezit pe drum. Mare foarte a fost jocu Si de tot neasteptat ; intr-ascuns viclean norocu A mea stingerc-a lucrat. A puterei savirsire, Frumusetele deplin, Daruri mari au strins ostire, Si-oricite spui, zic putin. La un loc toti nurii creste, Saisprezece anisori, S-in fetita-nchipuieste Fulger de biruitori! Tocmai prin aceasta tara Cc-o stiam de tot a mea, D-astfel d-intimplare-amara Eu nu ma puteam temea. Neferit, fara gatire. La arme nici mai gindind, Plin de risuri, de iubire, La supusii mei venind, Zaresc, vaz asa copila, Abia seama i-am luat, Cind ma aflu fara mila Totodata dezarmat. Norocu gindea sa poata Ca, prin ea mestesugind, Sa ma-njuge-n veci sub roata ; De-abia am scapat fugind- Prin paduri coprins de frica, Alerg, stau, ma uit, ascult ; Ma tem cind o frunza pica ; Desii maracini m-au zmult. Cind mi se parea d-aproape Ca vrajmasul m-a sosit, Nezburind, adesea-n groape Sarind, eu cadeam zdrobit, A ta buna priimire C-am scapat m-a-ncredintat, Si d-a lui nelegiuire C-altu nu e vinovat. As zbura d-as avea stare, La maica, la dumnezei ; De rusine mi se pare Ca n-o sa-i mai vaz pe ei ! Rasplatirea imi aprinde Jeratic nestins in piept, Si mirare ma coprinde, Eu atit, cum mai astept ! Biruirca mea in graba A putut a ma slabi : Dar din stare cit mai slaba Mai curind poci m-intari. Acum voi sa se arate D-am putere eu sau nu, Ori sint legile schimbate Dupa cum norocul vru. Miscare putina face Sta, s-al vaz iar se miscind Filomcl-atunci, cind tace, Cind iar s-aude cintind. Ea ii simte-ntii puterea, Si cu glas petrecator Tuturor apropierea Spune-a dulcelui amor. Cu ea mii de pasarele Se unesc concertuind ; Si deodata luna, stele De tot fata-mi pierd albind. Salta-n sus, pe linga focuri Calator si ciobanas ; Prerasuiia-n multe locuri Dulce glas de fluicras. Toate se destept, simt, cere Magnetul insufletit ; Ce va prin inparechere Sufletul a fi-ndoit. Se destept cele-nsotite Spre-a-nalta slava l-Amor ; Nensotitc, despartite , Spre-a jali cel mai trist dor. Aurora se coboara Din bratele lui Titon Vesela si rumeoara, Fara teama de vrun zvon. P-a ei cale semanata De trandafiri vii la feti Vine, porti deschidc-ndata Zimbitoarei dimineti. Focurile-si raspindeste Noaptea lor se supuind , Norii toti ii aureste Viata firei innoind. Basicutilc de roua, Ce pe iarba stralucesc, Cimpului dau smalturi noua, Florile-l inveselesc. De miroase immultite Balsam viu, din ele dind, Zefir dulci suflari trimite Ici si colo se jucind . Aratorul ce sileste Boii sai cei grei la pas Cintind spune ce doreste - Tare rasun-al lui glas. Placute zbieraturi de turme Aerul il umple tot ; Tauri grei p-ale lor urme Apasate mugiri scot. Calusaua d-alta parte, Lor raspunde nichezind ; Ecco prelungind inparte Al ei glas tot s-inaltind . Ochiului s-arat gramada Turnuri, case, vii, gradini, Munti verzi, munti de o zapada Lucitoare fiind plini. Ducind apa cint fetite. Mai incolo, linga oi, Spun ca ele ciobanite, Ca sint bine citi sint doi. Ecco prea cu ingrijire Al lor cintec rascintind, Drag il duce la simtire Si dezmiarda orice gind. Rindurele zbor s-intrece, C-o aripa razuiesc Unda cc-si torn pe trup rece, Racorite s-intaresc. Face fluturi mii sa zboare, Cum va zefiras usor ; Albini fac din floare-n floare Furtisag nestricator. Se inalta cu mindrie Soarele pre rasarit, Toate lui cu bucurie Pe loc inchinari trimit. Prin armonie nespusa De acord unsunator ; Firea c-n miscare pusa ; Orice ton rasun-amor !! inlatita mi-e simtirea : Acum simt deosebit - Simtind vaz deosebirea De simtit si de simtit. Singele mi se-innoieste, Mintile mi se dezleg, Orice glas mie-mi vorbeste, Orice ton eu inteleg. Vinele repede-mi bate, Firei voi sa dau raspuns La simtirile-naltate Al meu glas e neajuns . Dar mi-e inima deschisa S-inlauntru ei vazut, Spune cu o muta zisa Ca ce simt mi-e prea placut! Insuficient. Ajung ca in aromire De placere imbatat, Cind d-Amor cu o zimbire Ca din vis sint desteptat. - Tinere iubite !-mi zice Destul, te cunosc acum : De tine acum ferice, Acum calci pe al meu drum ! Calca cu statornicie, Rabda tot neostenit, S-oriec intimplarc vie Nu fi deznadejduit ! Ce-ai mai scump, mai sfint, mai mare Lcgaminte omenesti : Gind, pareri, incredintare, Toate sa mi le jertfesti ! |
|||
Pune poezia O zi si o noapte de primavara la vacaresti pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |