Amarata turturea

Vezi toate poeziile poetului



Amarata turturea
Cand ramane singurea,
Caci sotia si-a rapus,
Jalea ei nu e de spus.
Cat traieste tot jaleste,
Si nu se mai insoteste !
Trece prin flori, prin livede,
Nu sa uita, nici nu vede
Trece prin padurea verde

Si sa duce de se pierde.
Zboara pana de tot cade,
Dar pre lemn verde nu sade.
Si cand sade cateodata
Tot pre ramura uscata.
Umbla prin dumbrav-adanca,
Nici nu bea, nici nu mananca.

Unde vede apa rece,
Ea o turbura si trece ;
Unde e apa mai rea,
O mai turbura si bea.

Unde vede vanatorul
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vaza, s-o loveasca,
Sa nu se mai pedepseasca.

Cand o biata pasarica
Atat inima isi strica, incat doreste sa moara
Pentru a sa sotioara,

Dar eu om de-nalta fire,
Decat ea mai cu simtire
Cum poate sa-mi fie bine ?!
Oh, amar si vai de mine !

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Amarata turturea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani