| Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir la ceas tainic de vara cand esti o-nchipuire,
 din caierul de ganduri imi torci nevazut un fir
 si tesi fara odihna camasa mea de mire.
 
 Dar panza de paianjen a razelor de luna
 prinde in joc de iele luceafarul de vara
 si ochiul mi se zbate, si in auz imi suna
 prelunga agonie a astrului de seara.
 
 Un sol trimis de craiul cetatii dintre ape
 imi spune sa fiu gata, caci ziua-i spre amurg,
 eu, aripa pe care Hyperion o arde,
 ma mistui in cuvintele de teama si de rug.
 |